Arome. Mirosuri. Gusturi. Nuanţe şi note. Sugestii. Toate acestea sunt al naibii de dificil de identificat corect, uneori atât de dificil încât îţi vine să iei afurisitul ăla de pahar şi să-l arunci pe fereastră. Mda, nimeni n-a spus că degustatul e floare la ureche. Dar totuşi...!
Pentru ca să poţi identifica cu precizie aromele şi gusturile unui vin, trebuie ca în prealabil să-ţi formezi o bază de date cu gusturi şi mirosuri ale unor alimente - în special fructe -, condimente, flori şi chiar lemne. Şi ca să-ţi păstrezi sănătatea mentală în timpul unei degustări, e bine să fii pregătit şi să poţi discerne o aromă de căpşună sau de coacăză sau de mură. Însă cum să faci asta dacă până acum nu ai acordat cine ştie ce atenţie acestor mirosuri? Sau dacă tot ce ştii despre să zicem coacăze este ceea ce ai învăţat de la o gumă de mestecat sau un sirop 100% chimic "cu aromă" de coacăze?
Am citit undeva despre unele exerciţii ajutătoare pentru a distinge mai uşor aromele. În plus faţă de acestea cred că începătorii trebuie să înceapă să acorde o atenţie sporită fructelor proaspete ale căror arome se pot regăsi în vin. În timp baza de date de arome (memoria olfactivă) se va mări suficient, astfel ca la următoarea degustare să nu mai fie nevoie de calmante!
Detecţia şi identificarea aromelor dintr-un vin sunt operaţii dificile şi calitatea acestora depinde evident şi de capacităţile native ale fiecărei persoane. Însă eu cred că manifestarea unei atenţii sporite faţă de arome, împreună cu unele exerciţii ajutătoare pot îmbunătăţi acuitatea senzorială şi capacitatea de a distinge arome ale oricărei persoane. Totul e să vrei.
luni, 28 aprilie 2008
Degustare virtuală - mai bine decât nimic
Iritat oarecum de lipsa informaţiilor despre eventualele cursuri de degustare pentru începători existente pe piaţa bucureşteană, m-am decis să aleg un curs online - virtual deci - oferit de revista Wine Spectator din Statele Unite. Oferta lor pentru amatorii de vin cuprinde câteva cursuri de iniţiere, unul de analiză senzorială, unul de asortare a vinurilor cu mâncărurile şi alte câteva dedicate unor regiuni viticole renumite. Pentru cei care lucrează în lumea vinului există alte două cursuri care oferă noţiuni de marketing şi vânzări.
Ce oferă acest tip de cursuri de la distanţă? Ei bine, pentru suma de 69 USD m-am înscris la cursul de Analiză Senzorială (degustare). După parcurgerea primului modul pot spune că informaţiile sunt prezentate destul de bine structurat, într-un format atractiv presărat cu imagini, comentarii ale unor personalităţi din lumea vinului, filmuleţe care menţin atenţia trează chiar şi atunci când a trecut de miezul nopţii. Există şi un set deloc modest de materiale pe care trebuie să le imprimi, în special metodologia de degustare, împreună cu vinurile pe care trebuie să le cumperi pentru a parcurge etapele practice. Şi care nu sunt deloc puţine. Cursul propune 6 degustări, fiecare axată pe studiul contrastelor câte unei perechi de vinuri: Riesling german cules timpuriu şi târziu, Pinot Gris/Pinot Grigio, Chardonnay baricat şi nebaricat, Pinot Noir mai ieftin şi mai scump, Grenache rose şi roşu, şi Beaujolais Village versus Nebiolo. Pentru cei care doresc să ridice complexitatea degustărilor se pot adăuga vinuri suplimentare de aceeaşi varietate, însă de la alt producător sau altă recoltă.
Metodologia de degustare te conduce pas cu pas, evident după parcurgerea şi asimilarea noţiunilor de bază, prin etapele corecte ale procesului, atrăgând atenţia asupra elementelor similare sau contrastante, punând întrebări, făcând asocieri şi încurajând cititorul la tot pasul să reflecteze asupra fiecărui aspect important. Evident, este greu de spus cât de eficientă poate fi o astfel de metodă în lipsa unui tutore experimentat, şi mai ales a unui colectiv cu care să poţi împărăşi fiecare descoperire sau concluzie la care ajungi. Este clar că un curs de la distanţă se adresează celor cu suficientă voinţă de învăţare, şi mai ales celor care nu le este prea greu să se concentreze şi să reflecteze singuri asupra noţiunilor prezentate de-a lungul cursului.
Experienţa mea cu primul modul a fost una bună, chiar dacă prima degustare mi s-a părut un semi-eşec. Poate nu din cauza metodei, ci parţial datorită alegerii unor vinuri fără contraste evidente - am ales o pereche de chardonnay-uri, unul baricat şi celălalt nu, pentru a descoperi efectul baricării asupra vinului alb. Şi nu pot spune că am aflat-o, deşi vinurile au avut cert arome diferite, însă nu am reuşit deloc să sesizez vreo notă de vanilie, stejar, pâine prăjită, care sunt de regulă asociate baricării. În fine...
Partea interesantă este procesul de identificare a aromelor - mult mai dificil decât am apreciat mai demult - iar metoda propusă de acest curs este ceva asemănător roţii aromelor lui A.C. Noble, unde poţi să te inspiri din aromele tipice asociate vinurilor, în loc să-ţi torturezi neuronul încercând (uneori zadarnic) să găseşti acel enervant cuvânt care-ţi tot scapă! Am descoperit şi o roată interactivă, pe care o poţi folosi chiar în timpul degustării. O astfel de roată este prezentată şi în cartea lui Viorel Stoian Marea carte a degustării vinurilor, carte pe care abia am cumpărat-o şi care conţine extrem de multe informaţii interesante. Mniam!
Ca să n-o mai lungesc, analiza senzorială a vinurilor este un proces destul de dificil, care necesită, pe lângă metodă şi cunoştinţe, extrem de multă practică şi concentrare, disciplină şi dragoste pentru vin. Pentru că dacă nu există dragoste pentru vin, atunci nu există nici motivaţie suficientă pentru miile de ore de studiu de care este nevoie pentru a ajunge să cunoşti vinul. Barierele de intrare în această lume a cunoscătorilor de vin sunt extrem de serioase, şi mărturisesc că le-am subestimat serios. Sper ca acest prim pas, deşi nu este chiar ceea ce mi-aş fi dorit - adică un curs cu profesor şi colegi - să mă ajute să dobândesc acea metodă de degustare şi acele cunoştinţe de bază fără de care motivaţia cu siguranţă se va stinge.
Ce oferă acest tip de cursuri de la distanţă? Ei bine, pentru suma de 69 USD m-am înscris la cursul de Analiză Senzorială (degustare). După parcurgerea primului modul pot spune că informaţiile sunt prezentate destul de bine structurat, într-un format atractiv presărat cu imagini, comentarii ale unor personalităţi din lumea vinului, filmuleţe care menţin atenţia trează chiar şi atunci când a trecut de miezul nopţii. Există şi un set deloc modest de materiale pe care trebuie să le imprimi, în special metodologia de degustare, împreună cu vinurile pe care trebuie să le cumperi pentru a parcurge etapele practice. Şi care nu sunt deloc puţine. Cursul propune 6 degustări, fiecare axată pe studiul contrastelor câte unei perechi de vinuri: Riesling german cules timpuriu şi târziu, Pinot Gris/Pinot Grigio, Chardonnay baricat şi nebaricat, Pinot Noir mai ieftin şi mai scump, Grenache rose şi roşu, şi Beaujolais Village versus Nebiolo. Pentru cei care doresc să ridice complexitatea degustărilor se pot adăuga vinuri suplimentare de aceeaşi varietate, însă de la alt producător sau altă recoltă.
Metodologia de degustare te conduce pas cu pas, evident după parcurgerea şi asimilarea noţiunilor de bază, prin etapele corecte ale procesului, atrăgând atenţia asupra elementelor similare sau contrastante, punând întrebări, făcând asocieri şi încurajând cititorul la tot pasul să reflecteze asupra fiecărui aspect important. Evident, este greu de spus cât de eficientă poate fi o astfel de metodă în lipsa unui tutore experimentat, şi mai ales a unui colectiv cu care să poţi împărăşi fiecare descoperire sau concluzie la care ajungi. Este clar că un curs de la distanţă se adresează celor cu suficientă voinţă de învăţare, şi mai ales celor care nu le este prea greu să se concentreze şi să reflecteze singuri asupra noţiunilor prezentate de-a lungul cursului.
Experienţa mea cu primul modul a fost una bună, chiar dacă prima degustare mi s-a părut un semi-eşec. Poate nu din cauza metodei, ci parţial datorită alegerii unor vinuri fără contraste evidente - am ales o pereche de chardonnay-uri, unul baricat şi celălalt nu, pentru a descoperi efectul baricării asupra vinului alb. Şi nu pot spune că am aflat-o, deşi vinurile au avut cert arome diferite, însă nu am reuşit deloc să sesizez vreo notă de vanilie, stejar, pâine prăjită, care sunt de regulă asociate baricării. În fine...
Partea interesantă este procesul de identificare a aromelor - mult mai dificil decât am apreciat mai demult - iar metoda propusă de acest curs este ceva asemănător roţii aromelor lui A.C. Noble, unde poţi să te inspiri din aromele tipice asociate vinurilor, în loc să-ţi torturezi neuronul încercând (uneori zadarnic) să găseşti acel enervant cuvânt care-ţi tot scapă! Am descoperit şi o roată interactivă, pe care o poţi folosi chiar în timpul degustării. O astfel de roată este prezentată şi în cartea lui Viorel Stoian Marea carte a degustării vinurilor, carte pe care abia am cumpărat-o şi care conţine extrem de multe informaţii interesante. Mniam!
Ca să n-o mai lungesc, analiza senzorială a vinurilor este un proces destul de dificil, care necesită, pe lângă metodă şi cunoştinţe, extrem de multă practică şi concentrare, disciplină şi dragoste pentru vin. Pentru că dacă nu există dragoste pentru vin, atunci nu există nici motivaţie suficientă pentru miile de ore de studiu de care este nevoie pentru a ajunge să cunoşti vinul. Barierele de intrare în această lume a cunoscătorilor de vin sunt extrem de serioase, şi mărturisesc că le-am subestimat serios. Sper ca acest prim pas, deşi nu este chiar ceea ce mi-aş fi dorit - adică un curs cu profesor şi colegi - să mă ajute să dobândesc acea metodă de degustare şi acele cunoştinţe de bază fără de care motivaţia cu siguranţă se va stinge.
vineri, 25 aprilie 2008
Saturnia Belicon Nero d'Avola / Merlot 2004
Un cupaj de Nero d'Avola şi Merlot produs în Sicilia de o cooperativă micuţă numită Saturnia. Este un vin primit cadou de la un prieten care l-a adus direct din Italia.
Un vin relativ simplu cu culoare roşu-rubinie nu prea intensă, cu nas mediu de fructe roşii şi cireşe negre, note de vanilie şi gust cu tentă de stejar normale pentru o baricare de 24 de luni, corpolenţă medie şi tanini puţin prea fermi, care însă nu au stricat echilibrul vinului. Postgust neimpresionant cu tente de ciocolată amăruie.
Un vin relativ simplu cu culoare roşu-rubinie nu prea intensă, cu nas mediu de fructe roşii şi cireşe negre, note de vanilie şi gust cu tentă de stejar normale pentru o baricare de 24 de luni, corpolenţă medie şi tanini puţin prea fermi, care însă nu au stricat echilibrul vinului. Postgust neimpresionant cu tente de ciocolată amăruie.
marți, 8 aprilie 2008
Chateau de Lamarque 2001
După o impresie favorabilă pe care acest vin mi-a lăsat-o la primul contact în restaurantul Il Giardino pe la mijlocul lunii februarie, când l-am acompaniat cu fazan pe pat de orez cu sos de vodcă şi piersici, sticla de acum m-a dezamăgit profund. Deşi un vin de 7 ani vechime, s-a dovedit cu tanini extrem de puternici, cu o aciditate foarte mare, deşi a avut un nas plăcut, fructat. Postgust scurt spre mediu, nu foarte plăcut. Cel mai probabil datorită proastei depozitări de către vânzător, la temperatură mult prea ridicată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
