Cu Prince Stirbey la Ginger

In seara de 4 aprilie ne-am strans la locul cunoscut pentru a incerca impreuna cateva vinuri de la Prince Stirbey. Ideea mi-a venit dupa ce am incercat prima data vinurile lor rosii din 2009, Novac si Negru de Dragasani, care mi s-au parut foarte, foarte bune. Dupa care ne-am sfatuit intre noi, celula de baza, si am agreat sa largim participarea pentru seara de 4 aprilie si in afara grupului nostru, invitand si ceilalti bloggeri de vin bucuresteni. Raluca si Oliver Bauer de la Stirbey au fost deschisi propunerii, si iata ca s-a concretizat!

Au fost alaturi de noi Mihai Vasile (Berbecutio), Madalin (Wine&Knives), Sorin, Razvan Jurca, Mona Arsulescu, Mihai Oprea, Nicusor Cazan. Si bineinteles Raluca si Oliver Bauer de la Stirbey si gazdele noastre Cezar Filip si Doru Pencea de la Ginger.

Vinuri bune si surprize, puteti citi mai multe pe blogurile celor de mai sus. Eu am sa mentionez doar cateva:

Sauvignon Blanc 2010, cel mai bun an din ultima decada pentru Sirbey dupa spusele lui Oliver. Foarte frumos aromatic, complex, cu note de soc si florale, se simte foarte proaspat in gura, cu un rest placut de dioxid de carbon, finalul este mediu.

Sauvignon Blanc 2005, cel mai involuat an pentru Sirbey in opinia lui Oliver. Vinul se tine inca bine in ciuda celor 7 ani, se deschide dupa ceva timp in pahar oferind un nas fin, fata note verzi, cu note de fructe coapte, flori. Mai putin acid in gura. A placut cam tuturor.

Sauvignon Blanc 2010 Vitis Vetus, piesa de rezistenta de la Stirbey in materie de SB. Decantat 1 ora inainte de servire. Are un nas foarte fin si complex, final lung cu o usoara amareala placuta pe final.

In ciuda protestelor lui Oliver, Raluca ne-a regalat cu un Rose 2011 adus direct din cisterna imediat dupa filtrare. Produs exclusiv din Cabernet Sauvignon vinul arata o culoare puternica, note intense de fructe (smeura, cirese negre). In gura este sec, fresh. Finalul cam concentrat si amarui, dar asta o atribui pe moment vinului stresat. Abia astept sa gust varianta finala!

Am mai degustat Merlot 2008, 2004 (care inca se tine bine), Novac 2009 si Negru de Dragasani 2009, Cabernet Sauvignon 2003 si 2008.

Ma bucur ca au fost printre noi si persoane care au facut cunostinta pentru prima data cu Novacul si Negrul de Dragasani de la Stirbey, vinuri nemaipomenite in incarnarea 2009, desi epuizate deja la producator. Sunt soiuri romanesti care merita lucrate si dezvoltate si mai departe, felicitari sincere lui Oliver pentru ce-a reusit deja cu ele.

Multumim, Raluca si Oliver, pentru o seara foarte placuta si relaxanta!

Prince Stirbey Sauvignon Blanc 2009

Good things happen to those who wait este citatul care-mi vine în minte când mă gândesc la Sauvignonul Blanc 2009 de la Stirbey.

Să mă explic: la deschiderea sticlei te întâmpină un vin tinerel, de lume nouă, cu arome puternice de soc, care completează frumuşel gustul, dar postgustul lasă puţin de dorit prin senzaţiile amărui care persistă cale de secunde bune. Cu siguranţă pe gustul iubitorilor de grapefruit, dar din păcate eu nu sunt unul dintre ei. Un SB corect, proaspăt, care-şi face treaba rezonabil... dar cam atât.

Măi să fie, să vezi c-a zbârcit-o un pic Oliver anul acesta, îmi spun puţin trist, încercând să-mi alung din minte amăreala vinului. Arunc sticla vidată în frigider şi plec cale de vreo 6-7 ore de-acasă.

Când revin zic hai să-i mai dau o şansă şi torn un pahar. Aroma mai puţin intensă, dar, vai, ce complexitate! Cu totul alt vin! Arome fine, florale (în sensul bun al cuvântului), ce îmbracă nuanţele de fructe (fructul pasiunii, corcoduşe foarte coapte). Socul s-a dus cu totul, nuanţele verzi, tinere, au lăsat locul elegantelor elemente florale. E o simfonie în pahar, iar gustul şi finalul sunt pe măsură. Adio amăreală. Cu greu îţi vine să crezi că ai un SB în pahar, şi mai ales unul pe care ai dat 26 de lei.

Dacă vrei să cunoşti cu adevărat acest vin, te rog, ai răbdare. Lasă-l deschis la frigider ceva timp, până apucă şi el să se dezmorţească puţin şi să capete chef de vorbă. C-are multe să-ţi spună.

Babich Hawkes Bay Sauvignon Blanc 2006

Un Sauvignon Blanc din Noua Zeelandă aflat, după părerea producătorului, la apogeu. Deşi face parte din gama value a acestui producător, vinul este extrem de plăcut şi de proaspăt în ciuda vârstei.

Un nas plăcut de fructul pasiunii şi note de piersică, puţin soc, care dispare şi lasă locul notelor de ardei gras, vinul are un gust proaspăt, cu fruct şi puţin mineral, final destul de lung, proaspăt, cu tentă de grapefruit.

Un vin foarte plăcut, care a mers de minune cu creveţii pe biscuit de mămăligă cu ierburi de Provence şi cu creveţii cu spaghete sticloase şi curry.

75 de lei la restaurantul Ginger.

Prince Stirbey Sauvignon Blanc 2008

2008 nu a fost un an de excepţie pentru Sauvignon Blanc la Stirbey, vinul reflectând destul de bine condiţiile climaterice ale anului. Cu toate acestea, aşteptaţi-vă să întâlniţi în pahar un vin suficient de aromat, cu nuanţe florale, de drojdie şi puţin ierboase, un gust plăcut şi un final mediu spre lung, proaspăt, accentuat şi de uşoara perlaţie a vinului.

Aşa cum spuneam şi într-un articol mai vechi, 2008 a însemnat pentru Sauvignon Blanc un vin ceva mai lejer, mai degrabă floral, şi mai puţin citric. Deşi, dacă e să dăm crezare creatorului acestor vinuri, Oliver Bauer, chiar şi acest soi va beneficia substanţial de o îmbătrânire la sticlă. Rămâne de văzut, am să pun o sticlă în pivniţă pentru asta!

Merge de minune cu paste cu creveţi şi usturoi presărate cu pătrunjel, care face pereche extraordinară cu aromele din vin. Simplu de preparat, grozav de degustat! Pentru că, în fond, asta contează, nu?

În vizită la Stirbey, Drăgășani

Mi-e un pic jenă să recunosc că asta a fost prima mea vizită într-o cramă la mai bine de doi ani de când am fost mușcat de nebunia vinului. Și cu toate astea recunosc deschis că mi-a plăcut la nebunie! Am avut noroc de-o cramă de excepție și de gazde pe măsură.

Nu sunt pasionat de istorie, așa că nu pot face paralele temporale sau comentarii savante între ceea ce am văzut în jur ca Drăgășanii și Oltenia de azi și ceea ce a fost cândva aici. Un alt producător de vin și-a axat campania de marketing și chiar ideea de rebranding pe conceptul de Oltenia profundă, Oltenia mistică. O fi. Tot ce am văzut eu în jur a fost sărăcie, praf și gâște amplasate în țarcuri în afara gardului gospodăriei, pe spațiul public.

Poate și din acest motiv ceea ce am găsit la Stirbey a fost aproape o minune. Ceva ce m-a dus cu gândul la Baudelaire și la diamantele pe care le găsești scurmând în mult noroi (vorba lui George de la Lucruri Bune). Tot respectul pentru cineva care a putut înjgheba o afacere de succes într-o astfel de zonă și cu oameni care nu au neapărat hărnicia prea sus în sistemul de valori.

Crama este refăcută integral ca o copie fidelă a vechii crame și scrutează semeț dealurile cu șirurile ordonate de vie, Oltul și satele de la poalele dealului. În jurul ei o atmosferă de pace, romantică chiar, unde poți petrece ceasuri întregi ascultând strugurii cum se coc.

Gazdele noastre - Raluca și Oliver Bauer - ne-au făcut un tur prin vie, apoi prin cramă, și ne-au surprins, printre altele, cu o degustare pe verticală de Sauvignon Blanc din 2004 până în 2008.

Dacă-l asculți pe Oliver, vinificatorul de la Stirbey, vorbind despre vie și vin, nu poți

să treci cu vederea entuziasmul și pasiunea cu care explică ceea ce face și lucrurile în care crede cu tărie. Un om deschis, fără agende ascunse, cu păreri tranșante despre foarte multe lucruri. Un om care crede în sănătatea şi calitatea viei mai mult decât în câștigurile efemere, care crede în grija față de mediul înconjurător, în minima intervenție asupra viei. Un om care este convins că vinul trebuie produs acolo unde climatul natural este prielnic, și nu în locuri unde trebuie să intervii decisiv și mai ales să risipești rezervele prețioase de apă pe irigații.

Vinul trebuie să reflecte locul din care provine şi anul de recoltă, este de părere Oliver Bauer. În caz contrar obţii acelaşi vin manipulat, care are cam acelaşi gust. Dacă vrem un produs natural, trebuie să acceptăm diferenţele dintre vinurile produse în ani diferiţi. Este posibil să păstrezi o direcţie generală, dar cu nuanţe foarte diferite an de an, mai spune Oliver, iar noi am fost martorii acestei filozofii în timpul verticalei de Sauvignon Blanc menţionate.

Ce mă bucură în mod deosebit la cei de la Stirbey este curajul de a miza foarte mult pe soiurile autohtone, cele care ne pot deosebi - cultivate şi vinificate corect - de ceilalţi producători din lume şi ne pot evidenţia pe harta mondială a vinului. Vorbesc de soiuri cum sunt Crâmpoşia, Novacul, Negrul de Drăgăşani, Tămâioasa Românească. Oliver ne-a spus că atunci când s-au hotărât să cultive la Stirbey soiuri româneşti şi să facă vinuri pure, necupajate, ca să arătăm lumii ce bogăţii are România, mulţi au râs.

Ca şi mine, Oliver este de părere că nu poţi crea un renume de ţară printr-o copie, imitând reţetele unor cupaje ce au fost consacrate altundeva în lume. Producătorii de vin din România ar trebui să aibă o direcție comună, o abordare concertată, chiar dacă fiecare va alege un drum puțin diferit, direcția trebuie să fie comună. Iar asta lipseşte în acest moment. Cine o va iniţia, cine o va încuraja - acestea sunt alte discuţii.

În loc de concluzie, pentru mine Stirbey înseamnă: un loc deosebit, vin produs artizanal, calitate, soiuri româneşti, distincţie, modestie, gazde primitoare. Voi reveni cu mare plăcere la Drăgăşani!

Degustare de grup la Ginger: Sauvignon Blanc

Cu căldurile de afară ce vin să meargă mai bine decât un Sauvignon Blanc proaspăt şi rece? Aşa am zis şi noi ieri, 23 iunie, când ne-am reunit din nou la restaurantul Ginger.

Dar să vedem care au fost subiecţii (în ordinea degustării):

• Prince Stirbey Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2008 / 14% / 54 RON - nici de astă dată vinul de la Prince Stirbey nu a dezamăgit, chiar dacă aveam aşteptări ceva mai mari de la ediţia limitată, care în 2006 a fost de excepţie. Vinul are un nas puternic de grapefruit, soc şi iarbă, note de ananas (sau fructe exotice) - poate cel mai plăcut nas dintre toate cele 5 vinuri degustate - puţin acidulat pe limbă, gust nu foarte intens. Puţin cam subţirel pentru cei 14% vol. de alcool şi cam scurt pe final.
• Michel Redde & Fils Sancerre Les Tuilieres Sauvignon Blanc 2007 / 12.5% / 75 RON - aromă medie spre puternică de lychee şi note ierboase, gust de fructe tropicale cu note minerale, aciditate prea ridicată chiar şi pentru acest soi, final uşor amărui ce lasă o senzaţie de grapefruit pe limbă. Un vin cu personalitate pronunţată, deşi uşor atipic.
• Misiones de Rengo Reserva Sauvignon Blanc 2007 / 13% / 32 RON - nas puternic (cum altfel?) de soc, ardei gras şi note de lychee, gust fructat cu accente citrice, care se regăsesc şi pe finalul lung, însă nesofisticat. Un vin cu prospeţime, acceptabil.
• Southern Lights Sauvignon Blanc 2006 / 12% / 40 RON - un vin din Africa de Sud din regiunea Robertson. Nas mediu spre puternic citric (lămâie şi lime) cu note florale, gust plăcut iniţial, dar care se transformă în câteva secunde în ceva dur, aspru pe laterale, parcă de strugure verde necopt. Final dur, acru. Un vin dezechilibrat.
• Babich Hawke's Bay Sauvignon Blanc 2006 / 13% / 60 RON - nas superb citric, puternic, cu note de lămâie şi grapefruit, gust fructat citric şi cu note florale ce se continuă şi pe finalul lung, proaspăt şi curat, citric. Un vin superb, pe care l-am clasat pe primul loc.
  

Vinul din Noua Zeelandă (Babich Hawke's Bay SB 2006) a primit aprecierile superlative ale întregului grup şi mă face să-mi doresc să încerc şi alte sauvignonuri de la alţi producători neozeelandezi.

Data viitoare: alb şi roze, la inspiraţie!