Merlot neaoș (cu o excepție)

Așa cum am promis, următoarea degustare în orb a avut ca protagonist Merlot-ul din România cu o excepție: Easy by Enira de la vecinii bulgari. Întâlnirea a avut loc pe data de 11 mai la restaurantul știut, Ginger, unde s-au străduit să evalueze cele 16 vinuri Alin, Dana și Ionuț, Radu, Ghenadie, Răzvan, Cezar Filip și Doru Pencea (gazdele noastre) și invitații speciali Lorena Deaconu de la Cramele Halewood și Alex Achim de la Domeniile Săhăteni.

Le mulțumesc și celor care nu ni s-au putut alătura, dar care ne-au trimis câteva din vinurile lor spre delectare: Misha Rotenberg de la Crama Rotenberg și Costel Cainamisir de la Vinarte.

Iată și vinurile evaluate, clasamentul general și opțiunile mele:

Primul clasat, Erotikon 2008 de la Crama Oprișor, m-a impresionat printr-un nas complex, elegant și printr-un gust catifelat, rotund, cu lemn superb integrat. Un vin cu tipicitate bună. Cred că vinurile din seria Erotikon se află acum în forma lor maximă; merită încercate, dacă le (mai) aveți pitite prin pivniță.

Prince Mircea 2008 a avut un nas mediu cu note de lemn și fruct, tanini cam aspri, un gust predominant de vișine și prune și ceva note lăptoase. Tipicitatea și corpul l-au ridicat în clasament.

Easy by Enira mi s-a părut de astă dată cam prea taninos, cu notele lemnoase prea ostentative și cu o amăreală pe final ce a depășit fructul și aromele dulci cu care ne-a obișnuit acest vin.

Ca de obicei, La Putere de la Cramele Recaș a fost ușor de ghicit, un vin tânăr, modern, cu note de fruct, dulci, vanilate în nas, destul de rotund în gură, intens, însă lăsând o impresie de vin prea comercial.

Prahova Valley Special Reserve de la Cramele Halewood a avut, cred, cel mai bun raport calitate-preț. Deși un vin comercial și în ciuda unei tipicități puțin deficitare, notele aromatice fine și gustul echilibrat l-au ajutat să obțină de la mine 80-82 de puncte.

Surpriza emisiunii a constituit-o un vin necunoscut, Vinul pentru prieteni 2007 de la Nicoară și Fiul, care în ciuda unei astringențe puțin ridicate a reușit să-mi smultgă 82 de puncte.

Vinurile de la Crama Rotenberg, Notorius 2007 și Menestrel 2008, au dezamăgit puțin, lipsa complexității, prin astringența prea ridicată și printr-un gust gol (Notorius). La fel și Nomadul 2007 de la Domeniile Săhăteni, un vin în cădere. Nici merlotul de la Prince Stirbey nu a impresionat, lăsând o impresie de corp deficitar în ciuda rotunjimii din gură.

10 vinuri din 16 au trecut pragul de 80 de puncte și niciunul nu a coborât sub 75 (cu excepția celui defect), ceea ce confirmă afirmația Lorenei că merlotul nu te înșeală niciodată. Un soi din care se poate scoate un vin previzibil peste medie, dar pe care cu greu îl poți urca la un nivel de excelență. Asta s-a văzut și la această degustare, unde majoritatea vinurilor au fost cu tanini puternici, uneori deranjanți, iar lemnul cu care au încercat producătorii să îmblânzească acești tanini și să câștige în complexitate nu a reușit peste tot să-și atingă scopul, ba din contră.

O degustare în care vinurile nu mi-au lăsat deloc o impresie pozitivă, spre deosebire de shirazurile și feteștile negre de mai înainte.

Un nou producător bulgar: Katarzyna

În urma vizitei la Metro Plovdiv efectuată cu ocazia vizitei la Bessa Valley de care am povestit anterior, m-am ales cu 2 sticle de vin ale unui producător bulgar de care n-auzisem nimic: Katarzyna Estate. Sincer să fiu am luat vinurile în primul rând datorită prețului ceva mai ridicat decât uzualele vinuri de Metro, și datorită abțibildului de pe una din sticle, care se lăuda cu o dublă medalie de aur la San Francisco International Wine Competition.

Dar cine e această Katarzyna?

Katarzyna Estate este o podgorie situată în sud-estul Bulgariei, chiar la granița cu Grecia și Turcia. Moșia a fost inaugurată oficial în 2007, dar prima recoltă a fost 2006. Ea aparține grupului Belvedere Bulgaria, parte a grupului francez Belvédère Groupe, care a cumpărat 550 de hectare de teren prin 2002.

Climatul este unul temperat-continental cu influențe mediteraneene puternice, iar ceea ce face zona una valoroasă pentru producția de vin de calitate este coridorul de aer ce se formează între muntele Sakar și munții Rodopi de răsărit. Acolo unde se află Katarzyna Estate soarele strălucește mai mereu deasupra plantațiilor de Cabernet Sauvignon, Merlot, Cabernet Franc, Syrah, Malbec, Tempranillo, Petit Verdot, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Viognier și varietății locale Mavrud.

Dar să vedem și vinurile, nu?

Primul a fost un cupaj de Cabernet Sauvignon cu Merlot și poartă numele de Question Mark 2008.

Un vin încă puțin cam tânăr, cu tanini bărbătești, reflexii violacee. Cu toate astea aduce mult aromatic cu Cabernetul de la Enira -- să fie oare terroir-ul la mijloc? Cine știe.

Vinul se prezintă cu un nas bombastic, de lume nouă, în care abundă prunele, coacăzele negre, cireșele negre și te miri ce alte fructe înrudite, gustul este cu mult fruct, corpul este solid, cu structură bună, iar finalul destul de lung, plăcut. Aciditatea bună îl face un bun partener la masă, eu l-am încercat alături de un mușchi maturat Elena (specialitate bulgărească achiziționată de la frații bulgari din Metro) și de bucatini amatriciana cu sos de roșii, bacon și parmezan - a mers de minune cu amândouă.

Un vin care promite, dacă nu scăpăm din vedere că prima recoltă a fost 2006, deci vorbim de o podgorie relativ tânără.

Al doilea a fost Encore Syrah 2008.

Vinul aduce inițial cu un Gigondas de calitate ridicată. Nas mediu spre puternic, deși nu exploziv, cu tipicitate superbă. Notele de bacon se împletesc fericit cu cele de fructe negre și lemn, iar notele suav vanilate întregesc un nas de o complexitate peste medie. Se dezvoltă și tușe intrigante de coacăze negre, ce adaugă un plus de complexitate.

În gură vinul se dovedește a fi corpolent, echilibrat, cu structură, tanini destul de finisați pentru tinerețea lui. Finalul mediu spre lung cu note sobre de fructe negre completează o frumoasă imagine creată de acest vin din sud-estul călduros al Bulgariei, chiar la granița cu Grecia și Turcia.

În concluzie, o surpriză foarte plăcută acest până acum necunoscut producător bulgar (mă rog, la fel de bulgar ca și Enira :-) ), de la care mă aștept la mult mai multe în anii următori, odată cu maturizarea plantației. Sper să-l importe careva și-n Românica în curând. Na zdrovie!

P.S. Mai multe despre isprăvile acestui producător aici.

Erotikon Merlot 2008 - sexy, dar cam atât

Am cumpărat trei sticle de Erotikon 2008 pentru că mi-au plăcut la GoodWine, şi oricât de mult am încercat să amân inevitabilul inventând tot felul de tertipuri şi pretexte, duminică nu s-a mai putut şi am destupat un Merlot. Care Merlot este recolta 2007, deşi ediţia Erotikon este 2008. Funny.

Lăsând la o parte frumuseţea etichetei, destul de controversate, de altfel, dar atingându-şi scopul scontat, de altfel, vinul a poposit mai bine de 1 oră în carafă, după care am început să-l miros temeinic cale de încă 2 ore. La început a fost cam timid, pesemne că 1 oră a fost prea puţin pentru el, dar cum era ora mesei, s-a achitat elegant de îndatoriri, înnobilând muşchiuleţul de porc la tavă cu cimbru pe mere coapte şi presărat cu piper de Sichuan.

Vinul a plecat de la un nas cam nefocusat de prune şi cireşe negre destul de neimpresionant, a trecut apoi prin mure, prune şi fructe negre de pădure (indistincte), pentru ca apoi, mai pe seară, să degaje superbul miros de coacăze negre, tămâie şi mure. Deja seara nasul a fost elegant, nici prea timid, nici prea ostentativ, cu ceva vanilie şi lemn ascunse cu dibăcie printre fructe. Merlotul îmbracă frumos gura cu fructele negre, note de cafea şi ciocolată şi ceva note dulci, nedominante însă, face însă pe nebunul etalându-şi muşchii destul de proeminenţi, iar finalul destul de lung îşi lasă notele de baric cam prea ostentativ, alături de fructele negre, sobre, elegante.

Senzaţia mea este că vinul este încă în faza de adolescenţă neastâmpărată, deşi se vede limede că vorbim de un exemplar de soi nobil, ce deja a deprins arta conversaţiei intelectuale, fine, convingătoare, dar mai are de studiat măcar 1-2 ani pentru a-şi domoli impetuozitatea şi a ne uimi cu adevărat.

Degustare în orb de Merlot şi Cabernet ilustrează peisajul de coşmar al vinului românesc

Pentru că n-au fost suficiente 170 de vinuri în 3 ore duminică, am zis să recidivăm aseară la locul cunoscut, Ginger, alături de Marc Dworkin de la Bessa Valley, Ghenadie Bobeică şi Mircea Niculescu de la WineRo (reprezentantul Bessa Valley în România) şi alţi prieteni.

Subiectul a fost unul interesant: degustare de Merlot şi Cabernet Sauvignon în palierul de preţ 20-35 de lei, dar nu oricum, ci în orb! A fost chiar prima dată când am făcut o degustare blind, şi rezultatele au fost destul de interesante. S-au strecurat şi câteva vinuri puţin sub 20 de lei, şi bine au făcut!

Înainte de a enumera vinurile, vreau să spun că peisajul vinului românesc ce poate fi achiziţionat de la raft din magazinele tip supermarket şi hypermarket este dezolant. Din 15 probe degustate, nu mai puţin de 7 vinuri au avut defect fie de dop, fie mercaptani, fie infecţii bacteriale, fie greşeli tehnologice. Este inadmisibil ca un vin de peste 4-5 EUR sticla să fie comercializat în halul ăsta. Nu-mi pot imagina ce-o fi în mintea producătorilor când dau drumul din cramă unor astfel de porcării, care nu le fac cinste, şi care le erodează continuu şi puţinul capital de imagine pe care şi l-au construit cu greu pe umerii unor vinuri corecte. Nimeni nu câştigă din asta pe termen lung, nici consumatorul, nici producătorul.

Am început cu Merlot, iar participanţii au fost:

• Vinul Cavalerului 2007, SERVE Ceptura, 20 lei - defect, mercaptani sau suprabaricare de struguri necopţi în stejar românesc
  
• Măiastru 2008, Crama Oprişor, 18 lei
  
• General Raşcu 1933 2006, Tenuta Odobeşti, 21 lei - defect, mercaptani, bretanomyces
  
• La Cetate 2007, Crama Oprişor, 33 lei
  
• Prince Mircea 2006, Vinarte, 36 lei - defect, acetaldehidă, iz de muşama udă
  
• Olvis 2007, Vest Pan SA, Mangalia, 6 lei - defect de dop
  
• Easy by Enira 2008, Bessa Valley, Bulgaria, 30 lei
  

Topul preferinţelor mele a fost Easy by Enira, urmat de Măiastru şi de La Cetate, ceea ce m-a surprins foarte tare! La Cetate Merlot 2007 este un vin chiar reuşit şi destul de complex, deci rezultatul cred că poate fi atribuit unei stocări nefericite a sticlei.

La Cabernet Sauvignon participanţii au fost:

• Măiastru 2008, Crama Oprişor, 18 lei
• Vinul Cavalerului 2007, SERVE Ceptura, 20 lei - defect, nas sulfuros, mercaptani
  
• Domeniile Sâmbureşti 2007, Domeniile Sâmbureşti, 21 lei - extrem de astringent, acru, sec, tanini rugoşi şi duri
  
• Castel Bolovanu 2006, Vinarte, 24 lei - defect, iz de muşama udă
  
• Barricat 2005, Oenoterra Tohani, 28 lei - nas plat, gust neplăcut, astringent
  
• La Cetate 2007, Crama Oprişor, 35 lei
• Beringer 2004, California, SUA, 21 lei - defect, bretanomyces
  
• Cabernet by Enira, Bessa Valley, Bulgaria, 35 lei

Preferinţele mele au fost Cabernet by Enira, urmat de Măiastru şi de La Cetate! Deci istoria s-a repetat, La Cetate a fost surclasat de inferiorul Măiastru, dar asta se datorează stocării defectuoase a primului. Nu este vinul pe care-l ştiu destul de bine.

Una peste alta, vinurile de la Bessa Balley s-au comportat foarte bine, au fost preferate unanim de participanţi. Poate dacă am fi avut sticlele de la La Cetate păstrate în condiţii civilizate, rezultatul ar fi fost altul, însă aşa cum a fost n-am nimic de comentat.

Este totuşi interesant de remarcat că la o degustare comparativă în orb tind să iasă în evidenţă vinurile cu fructuozitate mare, ceea ce nu este neapărat un criteriu determinant în evaluarea calităţii. De asemenea, contează foarte mult vinul de dinainte: dacă ai nimerit unul cu defecte sau un vin prost, acesta tinde să ridice vinul care urmează doar datorită efectului de contrast.

Recaș: La Putere Fetească Neagră & Merlot 2008

După ediția din 2007 a acestui vin, care respira fetească neagră prin toți porii, deși cu un nivel al taninilor puțin cam ridicat, 2008-ul aduce mai mult a merlot. Un vin deja mult mai băubil chiar de la lansarea pe piață, este, cred, o dovadă clară că producătorii noștri ascultă glasul consumatorilor, care cer vinuri gata de băut acum, nu peste 2-3 ani. Să fie oare nerăbdarea latină care ne face să preferăm ceva mediocru dar la îndemână unui excepțional dar incert? Vrabia din mână ciorii de pe gard? Poate.

Oricum, nu este vorba deloc de un vin mediocru aici, ci doar de un caracter de fetească neagră bine ascuns printre faldurile merlotului care-l înneacă atât de bine, încât eu nici cu GPS n-am reușit să-l găsesc. Vinul te îmbie cu o aromă puternică de vișine și cireșe negre, care evoluează plăcut spre fructe roșii de pădure. Pe limbă este acid, cu gust de vișine, note fine de baric și un final mediu spre lung cu tușe de dulceață de cireșe negre. Am avut și ceva impresii de cafea când și când, însă n-am stat degeaba și am încercat câteva acompaniamente pentru acest vin destinat destul de clar gastronomiei mai fine. Brie n-a fost o alegere prea bună, însă pastrama de purcel puțin afumată a ridicat vișinele și parcă o smeură, ceva, până-n cerul gurii, vibrându-mi omulețul. Cool, dude!

Un vin interesant, plăcut, chiar dacă feteasca e timidă ca o fată mare și stă undeva retrasă și îmbujorată, gata să te contrazică atunci când și-o lua inima-n dinți. Mai vorbim peste un an!

[scuzați lenea de a nu fi făcut o poză!]

Merlot şi Rose la Ginger

Totul a plecat de la o prezentare de vinuri pe care Ghenadie Bobeică de la WineRo a vrut să ne-o facă. El ne-a propus să facem o degustare în orb pe două categorii: rose şi merlot, pentru a-şi prezenta comparativ cele două vinuri - Enira Rose 2008, respectiv Easy by Enira 2008 (Merlot 100%). Noi am ales contracandidaţii - câte trei din fiecare categorie.

Uneori nu se întâmplă totul aşa cum îţi planifici - nu degeaba s-a născut zicala aceea cu socoteala de-acasă şi cea din târg - şi dintr-una într-alta degustarea în orb s-a metamorfozat sub privirile noastre uşor surprinse într-o degustare cu ochii larg deschişi a trei rose-uri şi şapte merlot-uri. Ni s-au alăturat şi Mihail Rotenberg - pe care mi-a făcut o mare plăcere să-l cunosc - şi Liviu Grigorică - pe care mi-a făcut o la fel de mare plăcere să-l revăd.

În tabăra rose-urilor, am început cu mai bătrânul Terra Romana Rose 2007, care şi-a arătat oboseala atât prin culoare, cât şi prin gust, am continuat cu Enira Rose 2008, care m-a surprins plăcut cu nasul mai reţinut dar interesant, nuanţa frumoasă rozalie, nu foarte intensă, gust proaspăt şi final puţin cam acid. Am încheiat cu Prince Stirbey Rose 2008, cu o culoare intensă în pahar, un nas puternic cu note de căpşuni, un gust proaspăt şi un final mediu, vag amărui. Acesta a fost şi preferatul lui Mihail Rotenberg, căruia i-a plăcut mult şi nasul Enirăi.

Merlot-urile au stat ceva mai prost, cu două vinuri cu defect (Solaris Merlot 2005 de la Oenoterra a avut nas de sulf şi mercaptani, care nu s-a aerisit nici după 15 minute, iar Prince Mircea 2006 de la Vinarte a mirosit a parchet proaspăt lustruit).

Easy by Enira 2008, produs din Merlot 100%, un vin cu un final destul de rustic, cu accente puternice de lemn şi destul de astringent, ceea ce-l califică drept un vin mai bărbătesc. Deşi nasul este plin de fructe roşii, iar gustul este rotund şi plin. Fiind un vin creat pentru a fi băut la masă, i-ar fi stat mai bine cu o aciditate ceva mai ridicată. Un vin bun, în orice caz.

Merlot-ul din 2005 de la Stirbey a reflectat din plin anul nu foarte favorabil. Vinul are un nas intens de vişine, care din păcate nu se regăseşte în gust sau în finalul cam brusc şi sec, cu note vagi de baric. Finalul scade, apoi creşte puţin în intensitate, nespectaculos.

Ne-am delectat şi cu trei vinuri de la Rotenberg: Rotenberg 2006, Menestrel 2008 şi (încă nelansatul) Rotenberg 2007. Vinurile sunt extrem de interesante, cel din 2007 încă nu este gata de a fi băut, mai are nevoie de ceva timp la sticlă, dar arată o complexitate extraordinară. Cel din 2006 m-a surprins, este total diferit de sticla pe care am degustat-o noi cu ceva vreme în urmă, şi care pe mine nu m-a impresionat deloc. Ei bine, a făcut-o acum. E clar că ambele Rotenberguri au nevoie de minim 30-45 de minute de aerare pentru a-şi pune în valoare buchetul. De aprofundat cu siguranţă!

Măiastru Merlot 2008 de la Crama Oprișor

Mărturisesc de la bun început, ca să nu iasă vorbe, că am primit această sticlă de Măiastru chiar de la Crama Oprișor pe post de cadou câștigat de mine în urma participării la evenimentul Riedel despre care am scris mai demult. Să fie primit!

Discutăm despre un vin dintr-o gamă entry-level a celor de la Carl Reh, pe are o putem găsi pe la 16-19 RON în Metro, deci nu ne așteptăm la prea multe, corect? Ei bine, nu chiar.

Vinul are o culoare extrem de intensă, "murdărește" paharul, un nas intens cu care ne-au obișnuit deja cei de la Oprișor cu note puternice de vișine și cireșe negre super coapte, gust intens fructat de vișine și fructe de pădure, tanini zvelți dar bine integrați, un vin foarte proaspăt pe finalul mediu spre lung, care-l recomandă pentru mesele mai lungi (atenție totuși la cele 14,5% vol de alcool!). Este practic un preview al mult mai sofisticatului Merlot din gama La Cetate, dar fără baricare.

Sunt impresionat de rezultatul obținut de cei de la Oprișor pentru un vin din acest palier de preț. Well done! Ce-i însă destul de ciudat este că nu poți afla nimic despre noile game de pe website-ul celor de la Carl Reh/Crama Oprișor, deși nu vorbim aici de o gamă chiar nouă. Chiar să o considere ei o rufă murdară care se ține departe de ochii vecinilor?

Degustare de grup la Ginger: Merlot

Ne-am reunit din nou pe data de 3 iunie în locaţia devenită deja tradiţională - restaurantul Ginger - pentru a încerca să desluşim un alt soi de bază: Merlot. De astă dată am renunţat la patriotisme şi am permis şi unui vin Neozeelandez să-şi iţească dopul alături de celelalte 5 sticle locale.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost echilibrul între vinurile degustate, spre deosebire de chardonnay-urile şi cabernet-urile încercate dăţile trecute, când se dădeau lupte mari între noi ca să mai "studiem" puţin la încheierea degustării cele 1 sau 2 vinuri care plăcuseră tuturor :-) Acum a rămas destul ca să putem gusta în voie fiecare vin în parte.

Vinurile au variat ca preţ între 38 şi 69 de lei, iar ca recolte între 2005 şi 2007. Degustarea s-a făcut de la nou la vechi şi de la conţinut mic spre mare de alcool. Dar să vedem participanţii, în ordinea degustării:

• La Cetate Merlot 2007 / Oprişor / 13.5%. Un vin deschis şi sincer, fără multe subtilităţi, cu nas foarte puternic de cireşe roşii şi negre, cu note de piele şi vanilie ce se regăsesc în gust şi în finalul lung. Structură bună, tanini moi şi catifelaţi. Un vin excelent pentru gastronomie şi nu numai. 40 de lei.
  
• Rotenberg Merlot 2006 / Valea Oancei, Ceptura, Dealu Mare / 12.9%. Un vin nefiltrat, pe care l-am decantat şi l-am aerat mai bine de 15 minute după recomandările de pe etichetă, dar care nu a arătat caracterul pe care îl aşteptam de la un vin nefiltrat. Cu arome puternice de prune uscate şi cafea, ce nu se regăsesc în gust sau pe finalul mediu spre lung, cu tanini poate puţin prea fermi pentru un Merlot, vinul este destul de plăcut totuşi şi evoluează interesant în pahar şi în decantor. Deşi la cei 69 de lei parcă ai aştepta mai mult de la el.
• Cherry Tree Hill Merlot 2006 / Dealu Mare / 13.5%. Un alt vin cu arome puternice de fructe (vişine) şi cafea, cu un gust cu note de prune şi piele, condimentat, cu tanini puternici dar bine integraţi, puţin amărui pe final însă nu neplăcut. Final mai firav ce dezamăgeşte la cei 65 de lei cât face o sticlă.
• Prince Stirbey Merlot 2006 / Drăgăşani / 14%. Şi de data asta vinurile de la Stirbey şi-au dovedit valoarea şi au încântat audienţa. Nas destul de reţinut dar fin de prune cu note de piele, gust excelent, frucuos, note de dulci şi de piele ce se regăsesc în finalul mediu spre lung. Aciditate bună. 50 de lei.
• Montana Merlot Reserve 2005 / Marlborough / 13%. Acest vin din Noua Zeelandă s-a dovedit a fi un vin nu foarte sofisticat, deschis, poate puţin exagerat de baricat, însă un vin plăcut de gastronomie. Nas puternic de fructe, note de baric (vanilie şi afumat), tanini catifelaţi, gust fructuos cu tente dulci, puţin condimentat şi pe final. La cei 38 de lei a fost cel mai ieftin dintre merlot-urile degustate, însă nu a dezamăgit.

La final gazda noastră, Cezar Filip de la Ginger, ne-a delectat cu un muşchi de vacă preparat ca la carte şi servit cu trufe negre şi cu o garnitură delicioasă de ciuperci în sos de castane alături de cartofi cu cucuma, care au mers destul de bine cu merlot-urile care mie mi-au plăcut cel mai mult dintre toate: Stirbey şi La Cetate.

Data viitoare: Sauvignon Blanc.

Saturnia Belicon Nero d'Avola / Merlot 2004

Un cupaj de Nero d'Avola şi Merlot produs în Sicilia de o cooperativă micuţă numită Saturnia. Este un vin primit cadou de la un prieten care l-a adus direct din Italia.

Un vin relativ simplu cu culoare roşu-rubinie nu prea intensă, cu nas mediu de fructe roşii şi cireşe negre, note de vanilie şi gust cu tentă de stejar normale pentru o baricare de 24 de luni, corpolenţă medie şi tanini puţin prea fermi, care însă nu au stricat echilibrul vinului. Postgust neimpresionant cu tente de ciocolată amăruie.