Cu Prince Stirbey la Ginger

In seara de 4 aprilie ne-am strans la locul cunoscut pentru a incerca impreuna cateva vinuri de la Prince Stirbey. Ideea mi-a venit dupa ce am incercat prima data vinurile lor rosii din 2009, Novac si Negru de Dragasani, care mi s-au parut foarte, foarte bune. Dupa care ne-am sfatuit intre noi, celula de baza, si am agreat sa largim participarea pentru seara de 4 aprilie si in afara grupului nostru, invitand si ceilalti bloggeri de vin bucuresteni. Raluca si Oliver Bauer de la Stirbey au fost deschisi propunerii, si iata ca s-a concretizat!

Au fost alaturi de noi Mihai Vasile (Berbecutio), Madalin (Wine&Knives), Sorin, Razvan Jurca, Mona Arsulescu, Mihai Oprea, Nicusor Cazan. Si bineinteles Raluca si Oliver Bauer de la Stirbey si gazdele noastre Cezar Filip si Doru Pencea de la Ginger.

Vinuri bune si surprize, puteti citi mai multe pe blogurile celor de mai sus. Eu am sa mentionez doar cateva:

Sauvignon Blanc 2010, cel mai bun an din ultima decada pentru Sirbey dupa spusele lui Oliver. Foarte frumos aromatic, complex, cu note de soc si florale, se simte foarte proaspat in gura, cu un rest placut de dioxid de carbon, finalul este mediu.

Sauvignon Blanc 2005, cel mai involuat an pentru Sirbey in opinia lui Oliver. Vinul se tine inca bine in ciuda celor 7 ani, se deschide dupa ceva timp in pahar oferind un nas fin, fata note verzi, cu note de fructe coapte, flori. Mai putin acid in gura. A placut cam tuturor.

Sauvignon Blanc 2010 Vitis Vetus, piesa de rezistenta de la Stirbey in materie de SB. Decantat 1 ora inainte de servire. Are un nas foarte fin si complex, final lung cu o usoara amareala placuta pe final.

In ciuda protestelor lui Oliver, Raluca ne-a regalat cu un Rose 2011 adus direct din cisterna imediat dupa filtrare. Produs exclusiv din Cabernet Sauvignon vinul arata o culoare puternica, note intense de fructe (smeura, cirese negre). In gura este sec, fresh. Finalul cam concentrat si amarui, dar asta o atribui pe moment vinului stresat. Abia astept sa gust varianta finala!

Am mai degustat Merlot 2008, 2004 (care inca se tine bine), Novac 2009 si Negru de Dragasani 2009, Cabernet Sauvignon 2003 si 2008.

Ma bucur ca au fost printre noi si persoane care au facut cunostinta pentru prima data cu Novacul si Negrul de Dragasani de la Stirbey, vinuri nemaipomenite in incarnarea 2009, desi epuizate deja la producator. Sunt soiuri romanesti care merita lucrate si dezvoltate si mai departe, felicitari sincere lui Oliver pentru ce-a reusit deja cu ele.

Multumim, Raluca si Oliver, pentru o seara foarte placuta si relaxanta!

Cramele Recaș Solo Quinta 2010

Culoare galben pai vibrantă, nas de intensitate medie din care răzbat notele de fructe exotice, tei, mandarine, salcâm și miere (nu toate odată, ci apar în timp și se perindă prin fața degustătorului plăcut surprins). În grabă l-ai confunda ușor cu un Riesling german de bună calitate.

În gură vinul este destul de plin și onctuos, tribut chardonnay-ului bănuiesc, cu fruct, note de unt și prospețime, care se continuă și pe final. Ceva dioxid de carbon rezidual adaugă un plus de prospețime (dar dispare după 1 zi în frigider). Ceva note de gapefruit mai ales pe final completează și contrastează interesant și ingenios dulceața aparentă sugerată de fructele și florile din miros, îmbiind la încă o gură.

Dacă partea de lemn (baric) ar fi fost ceva mai puțin proeminentă, aș fi fost extaziat de acest vin. Așa sunt doar încântat de realizarea celor de la Recaș, care s-a lasat medaliată din greu cu aur pe la concursurile de afară. Sincere felicitări!

Între 63-75 lei în funcție de locație. De încercat musai.

Aurelia Vișinescu Red Artisan 2007

Vinul ni se arată într-o culoare roșie închisă, intensă, ce promite un vin corpolent.

Nasul este de intensitate peste medie, cu accente de vișine amare și note dulci, care în timp evoluează superb spre vișine, coacăze negre și nuanțe de vanilie și cacao. Vinul aduce aminte de mai scumpul Cuvee Uberland al celor de la Recaș, ceea ce nu-i deloc rău pentru un vin la aproape jumătate din preț.

Cele 24 de luni petrecute în stejar au îmblânzit taninii, dar nu într-atât încât să-i pierdem prin pahar. Gustativ vinul este rotund, plăcut, cu suficient fruct, cu structură bună. Notele amărui care reduc puțin seductivitatea vinului dispar după circa 30-60 de minute.

Finalul destul de lung vine să confirme un vin interesant, de calitate, cu o complexitate neașteptată și binevenită.

Cupajul de Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon și Merlot a câștigat o medalie de aur la Mondialul de la Bruxelles de anul acesta. Felicitări! 51 de lei la Arte & Vino.

Prince Stirbey Rose 2009

Culoarea destul de aprinsă pentru un rose este primul contact cu acest vin de vară al celor de la Stirbey. Cu o intensitate aromatică uşor peste medie, vinul prezintă note de fructe roşii şi ceva aluzii verzi şi minerale, fără tenta dulceagă a altor rose-uri. Gustul destul de plin, fructuos, puţin petillant - ceea ce-i accentuează prospeţimea - iar finalul este destul de lung, plăcut, curat, cu fruct (smeură şi vişine). Aciditate bună. Un vin nemaipomenit pentru vremea caldă, fără a fi simplu, dar nici cu aere savante. De la 24 de lei.

A mers de minune la meciurile de Campionat Mondial!

Prince Stirbey Sauvignon Blanc 2009

Good things happen to those who wait este citatul care-mi vine în minte când mă gândesc la Sauvignonul Blanc 2009 de la Stirbey.

Să mă explic: la deschiderea sticlei te întâmpină un vin tinerel, de lume nouă, cu arome puternice de soc, care completează frumuşel gustul, dar postgustul lasă puţin de dorit prin senzaţiile amărui care persistă cale de secunde bune. Cu siguranţă pe gustul iubitorilor de grapefruit, dar din păcate eu nu sunt unul dintre ei. Un SB corect, proaspăt, care-şi face treaba rezonabil... dar cam atât.

Măi să fie, să vezi c-a zbârcit-o un pic Oliver anul acesta, îmi spun puţin trist, încercând să-mi alung din minte amăreala vinului. Arunc sticla vidată în frigider şi plec cale de vreo 6-7 ore de-acasă.

Când revin zic hai să-i mai dau o şansă şi torn un pahar. Aroma mai puţin intensă, dar, vai, ce complexitate! Cu totul alt vin! Arome fine, florale (în sensul bun al cuvântului), ce îmbracă nuanţele de fructe (fructul pasiunii, corcoduşe foarte coapte). Socul s-a dus cu totul, nuanţele verzi, tinere, au lăsat locul elegantelor elemente florale. E o simfonie în pahar, iar gustul şi finalul sunt pe măsură. Adio amăreală. Cu greu îţi vine să crezi că ai un SB în pahar, şi mai ales unul pe care ai dat 26 de lei.

Dacă vrei să cunoşti cu adevărat acest vin, te rog, ai răbdare. Lasă-l deschis la frigider ceva timp, până apucă şi el să se dezmorţească puţin şi să capete chef de vorbă. C-are multe să-ţi spună.

Cuvee Uberland 2007 si cotlet de porc la gratar cu cartofi noi

Am luat și eu o sticlă din mult-lăudatul Cuvee Uberland produs de Cramele Recaș, ediția 2007, și m-am decis s-o explorez în weekendul prelungit de Rusalii. Asocierea cu mâncarea a avut loc a doua zi la prânz, așa că deocamdată doar periplul meu cu vinul. Vinul este un cupaj de Cabernet Sauvignon și Merlot.

Culoarea roșie-rubinie radiantă, lacrimile par aproape lipite de pahar. La 15,5% alcool nici nu-i de mirare! La deschidere te întâmpină un nas intens de vișine, note dulci, vanilate, fructe de pădure pe fundal și lemn. Și în gură se simt vișinele și lemnul, cam prea deranjant, parcă nu-i integrat pe deplin. Corpul, însă, e bun, taninii prezenți, dar frumos șlefuiți, aciditatea e bună, iar finalul e lung, deși alcoolul se face simțit ușor pe gât. Am senzația că am în pahar ceva comun cu alte vinuri din gama La Putere, cam cu aceleași tonalități aromatice: or fi drojdiile?

După 45 de minute de aerare încep să apară, Allah e mare!, și coacăzele negre în miros, alături de aluzii de afumat. La 80 de minute parcă ai în pahar Cabernetul Sauvignon din gama La Putere! La 110 minute coacăzele vin în prim plan reușind să domine vișinele și vanilia. Notele de lemn din gut și postgust s-au estompat frumos. Alt vin.

Deci e clar că vinul are nevoie de 2 ore de aerare pentru a arăta ce poate. E un vin interesant, făcut în manieră modernă, cu arome intense, facile, ușor de "citit". De calitate, nimic de zis, dar parcă nu-i poți spune vin de meditație.

A doua zi la prânz am gătit cartofi noi la cuptor cu rozmarin și cimbrișor proaspete din producția proprie, pe care i-am pus alături de cotlete de porc pe grill marinate cu puțin ulei, piper și cimbrișor. Vinul a mers uluitor de bine cu cotletele făcute mai zemoase, atât aromatic, cât și ca textură. Fapt care mi-a confirmat ipoteza că vinul este mai degrabă un excelent vin de gastronomie. Cam piperat la preț, dar pentru cei care se respectă... În jur de 90 de lei la Cramele Recaș.

Aligote 2009 Gramma şi risotto cu fructe de mare

De la Good Wine 2010 am plecat, printre altele, alături de entuziasm, şi cu o sticlă de Aligote 2009 din gama Gramma a celor de la Casa Olteanu din Iasi. Un vin care la târg mi-a părut că aduce a Crâmpoşie, iar ieri mi s-a părut un superb Sauvignon Blanc, plin de prospeţime şi fruct, ceva mineralitate, cu un final proaspăt şi curat – o minune! Nici nu-mi imaginam că se poate face un vin aşa de bun dintr-un soi de mâna a doua cum este socotit de mulţi Aligote-ul.

L-am pus alături de un risotto cu fructe de mare pregătit după o reţetă de-a lui Jamie Oliver (cu peşte şi creveţi, seminţe de fenicul şi şofran). A mers nemaipomenit! A completat frumos aromele de fenicul şi peşte, fără a le domina.

25 de lei la producător. Au mai scris despre acest vin sau producător Costăchel şi vinul.ro.

Erotikon Merlot 2008 - sexy, dar cam atât

Am cumpărat trei sticle de Erotikon 2008 pentru că mi-au plăcut la GoodWine, şi oricât de mult am încercat să amân inevitabilul inventând tot felul de tertipuri şi pretexte, duminică nu s-a mai putut şi am destupat un Merlot. Care Merlot este recolta 2007, deşi ediţia Erotikon este 2008. Funny.

Lăsând la o parte frumuseţea etichetei, destul de controversate, de altfel, dar atingându-şi scopul scontat, de altfel, vinul a poposit mai bine de 1 oră în carafă, după care am început să-l miros temeinic cale de încă 2 ore. La început a fost cam timid, pesemne că 1 oră a fost prea puţin pentru el, dar cum era ora mesei, s-a achitat elegant de îndatoriri, înnobilând muşchiuleţul de porc la tavă cu cimbru pe mere coapte şi presărat cu piper de Sichuan.

Vinul a plecat de la un nas cam nefocusat de prune şi cireşe negre destul de neimpresionant, a trecut apoi prin mure, prune şi fructe negre de pădure (indistincte), pentru ca apoi, mai pe seară, să degaje superbul miros de coacăze negre, tămâie şi mure. Deja seara nasul a fost elegant, nici prea timid, nici prea ostentativ, cu ceva vanilie şi lemn ascunse cu dibăcie printre fructe. Merlotul îmbracă frumos gura cu fructele negre, note de cafea şi ciocolată şi ceva note dulci, nedominante însă, face însă pe nebunul etalându-şi muşchii destul de proeminenţi, iar finalul destul de lung îşi lasă notele de baric cam prea ostentativ, alături de fructele negre, sobre, elegante.

Senzaţia mea este că vinul este încă în faza de adolescenţă neastâmpărată, deşi se vede limede că vorbim de un exemplar de soi nobil, ce deja a deprins arta conversaţiei intelectuale, fine, convingătoare, dar mai are de studiat măcar 1-2 ani pentru a-şi domoli impetuozitatea şi a ne uimi cu adevărat.

Drăgaică Roșie 2008, Crama Oprișor

În urma impresiei mai mult decât plăcute pe care mi-a lăsat-o Drăgaica Roșie la salonul GoodWine 2010 am decis să-i mai dau o șansă acestui cupaj din 4 soiuri (Cabernet, Pinot, Syrah și Merlot) a celor de la Oprișor. Mi-am spus părerea despre versiunea 2007 a acestui cupaj, care la acea vreme nu m-a uimit chiar deloc.

La deschiderea sticlei, după șambrare, vinul a eliberat niște arome de vișine și de prune coapte ce se simțeau, pesemne, captive de prea multă vreme în sticlă de s-au folosit de acest prilej pentru a evada pe grabă. Mi-au dat impresia de vin simplu, de lume nouă, ultra aromat și mai deloc complex. Asta să fie, oare, a doua ediție a Drăgaicei, m-am întrebat nedumerit și cu oleacă de dezamăgire.

După ceva vreme, vinul a început să vireze spre nuanțe mai grave, mai pline, coacăzele negre luând locul zburdalnicelor vișine într-o încercare vădită de a-mi demonstra că mai devreme pur și simplu m-am pripit. În gust se simt acum și tușe de cafea. Oare ce-o mai ascunde vinul, mă întreb cu curiozitatea de-acum stârnită?

Gustul este proaspăt, plin de fruct, cu tanini moi, destul de ușor, dar nu țipător. Finalul este destul de lung, proaspăt, cu arome mai reținute, care distanțează vinul de exponentele clasice ale lumii noi. Notele amărui ale versiunii 2007 nu sunt deloc prezente aici.

Ah, da, vinul a mai evoluat un pic în pahar și m-a binecuvântat cu acea aromă ce aduce a tămâie pe care o iubesc! Nu știu cât va dura, dar știu că nasul meu trebuie să stea acum în pahar și nu deasupra tastelor. Pe curând!

Cocoşul a făcut pui: Fetească Neagră 2009

Aşa cum observa prietenul George (Lucruri Bune) într-un comentariu, m-am pus pe vinurile de la Recaş! Fireşte, întrucât am cumpărat destul de multe, atât româneşti, cât şi din cele importate de ei, şi cum vinurile mele sunt foarte comunicative şi-şi cer seară de seară ieşirea din sticlă, eu, milos din fire, mă supun şi le eliberez.

Aseară a fost vremea unei premiere, Feteasca Neagră din gama Cocoşul, gamă care a debutat în 2008, dacă nu m-am ramolit de tot, cu superbul Syrah. Syrahul a continuat şi în 2009, a apărut şi Mustoasa, iar în anul de graţie 2010 s-a îmbogăţit cu Chardonnay şi Fetească Neagră.

Gama Cocoşul este poziţionată cam la acelaşi nivel de preţ cu gama Caloian a celor de la Crama Oprişor, deşi canalul de vânzare diferă între cele două.

Deşi foarte tânăr, vinul este extrem de prietenos, ceea ce nu este o surpriză pentru aceste vinuri destinate consumului imediat. O contribuţie destul de importantă au avut şi ceilalţi parteneri din cupaj, vinul fiind compus din 85% Fetească, 5% Novac, 5% Negru de Drăgăşani şi 5% Merlot, rezultând un vin cu o structură şi o concentraţie bune. Merlotul a ajutat la catifelare, iar Novacul şi Negrul de Drăgăşani au adus aciditate şi complexitate aromatică.

În pahar vinul te întâmpină cu arome intense de prune uscate, note dulci, vişine şi alte fructe roşii, ce se regăsesc în gustul plin, relativ concentrat, cu tanini moi şi în finalul lung ce aduce a gem de prune. Nu avem o complexitate deosebită aici, mie mi-a adus aminte mai degrabă de un Beaujolais Villages (nu varianta Nouveau). Extractul se vede pe pahar, care rămâne efectiv pătat!

Un vin făcut în stil modern, foarte bun cu parmigiano reggiano şi cu siguranţă un vin de gastronomie excelent.

Neaşteptata aromă de tămâie a Cabernetului 2008 de la Recaş

Când s-a terminat sâmbătă seară sticla de Fetească Neagră cu Merlot 2008 a celor de la Recaş (din gama La Putere), am decis aşa, la inspiraţie, să nu continui pe aceeaşi partitură şi să aleg o schimbare de ritm, ceva ce speram să mă aducă de la exuberanţa şi deschiderea unui vin făcut fără prea multe secrete de ascuns - şi de revelat - către ceva mai sobru, mai grav, mai complex. Am ales Cabernetul Sauvignon 2008 din aceeaşi gamă a aceluiaşi producător.

Cum paharul era gol şi discuţia în toi, se-nţelege că n-a fost timp de şambrat vinul sau de aerat, ambele operaţiuni fiind mai mult decât recomandate pentru acest vin încă tânăr, cu tanini încă impertinenţi, dar care se pot educa oleacă printr-o aerisire şi prin ridicarea uşoară a temperaturii de servire la, să zicem, 20 de grade (vinul are doar 13,5% alcool, care nu se simte la miros).

Impresia primei întâlniri cu acest cabernet nu a fost una spectaculoasă, vinul a fost un pic prea fructuos, cam taninos - într-un cuvânt (sau cinci): tânăr şi de lume nouă. Şi-a împlinit menirea de liant şi facilitator de discuţii şi mi-a permis să fiu prezent în totalitate în realitatea acelei întâlniri cu prietenii, fără a mă fura pe nesimţite către propriul său univers, pentru a-mi mărturisi la ureche, numai mie, din tainele sale (pentru că unele vinuri, mai stilate, mai educate, chiar asta fac, uneori).

Am scos din frigider aseară sticla vidată, cu speranţe dar şi aşteptări destul de scăzute, pentru că puţinor vinuri româneşti le este dat să evolueze de pe-o zi pe alta deschise fiind în frigider, în locul inexorabilei (şi aşteptatei) lente degradări. De data asta am avut răbdare, am lăsat vinul la şambrat. Am avut atâta răbdare încât nici nu l-am mirosit până nu a căpătat curaj şi nu s-a ridicat la 18-19 grade. L-am aşteptat, i-am dat timp. Şi bine am făcut.

De la francheţea şi exuberanţa de cu seară vinul s-a schimbat în ceva nespus mai complex, cu arome intense dar aşezate de fructe negre (coacăze negre şi mure), ceva note dulci şi ceva note afumate, care s-au combinat în superba aromă pe care eu o numesc tămâie. N-a fost tămâia sobră a tânărului Passarowitz, ci a fost una învăluită parcă într-o adiere dulce-fructuoasă. Tămâie. Care a rămas în pahar până s-a terminat sticla. Aaahhhh, ce plăcere!

Vinul a avut şi un gust pe măsura aromelor, şi un final mediu spre lung la fel de plăcut, care au completat şi susţinut superbele nuanţe aromatice de care v-am vorbit. Un vin de încercat neapărat!

La Cetate Cabernet Sauvignon 2007 - din nou

Poate vă întrebați dacă am făcut vreo fixație pe cabernetul de la Oprișor, sau cel puțin de ce revin asupra lui în scris. Răspunsul e simplu: îmi plac vinurile Cramei Oprișor.

De astă dată însă nu am de scris numai lucruri frumoase despre acest vin, despre care am mai scris de câteva ori, ba asemuindu-l cu aristocraticul Passarowitz, ba acordându-i 86 de puncte la o degustare în orb a 18 caberneturi, ba clasându-l printre primele 3 în altă degustare în orb a 8 caberneturi.

Astăzi, această sticlă, cumpărată direct de la Cramele Oprișor (din București, nu chiar de la Oprișor), a obținut numai 82 de puncte. Nu mai e vorba de depozitare defectuoasă, vinul odihnindu-se în europivnița mea la 12 grade la câteva ore de la achiziție. Nici vorbă de plăcuta aromă de tămâie, pe care ajunsesem s-o asociez vinurilor de calitate din recolta 2007 de la Oprișor. No, sir.

Dar să nu rămânem acum cu impresia că am în față o sticlă defectă sau ceva. Departe de mine gândul. În definitiv, i-am acordat 82 de puncte, care numai puține nu-s! Vinul are o aromă nu foarte intensă de fructe de pădure și vișine, cu note de lemn și ceva note dulci, în gură vinul pierde puțin printr-o senzație neplăcută de concentrație (nu știu dacă e bine ales cuvântul, e ca atunci când mănânci ceva dulce când ți-e sete și parcă nu se lasă mestecat și înghițit) de fructe prea coapte, care pare să încleieze limba, note de fruct, tanini plăcuți, aciditate bună, final mediu, cu note de fruct și baric, destul de concentrat.

Vinul pierde cele câteva puncte prin lipsa complexității aromatice și prin impresia gustativă puțin contradictorie pe care o lasă. Dar mai avem și mai încercăm și altă sticlă!

Feteasca Neagră de la Recaș, întruparea 2008

Sâmbătă după-amiază, după o plimbare în parcul Carol pe o vreme superbă după mohorala din ultima vreme, am descins în magazinul Arte&Vino pentru o scurtă aprovizionare. Ocazie cu care l-am cunoscut și pe somelierul și co-acționar al magazinului, Marian Timofti. După ce mi-a oferit cu amabilitate spre degustare 2 ediții ale Feteștii Negre de la Crama Basilescu, cea din 2008, pe care o mai degustasem în urmă cu ceva timp, și cea încă neîmbuteliată, din 2009, am decis să încerc și Feteasca de la Recaș, din gama de lux La Putere, care s-a bucurat de ceva reclamă în ultima vreme.

Spre deosebire de feteștile Cramei Basilescu, care provin din vii vechi de 40 de ani, după cum mi-a povestit Marian Timofti, și care aveau o culoare extrem de intensă, care murdărea paharul, și un gust corpolent, plin, dar mai puțin complex, cu tanini duri, dacici, Feteasca de Recaș ni se arată într-o robă elegantă de culoare roșie intensă cu accente granat, cu o aromă intensă (dar cam de lumea nouă) de prune uscate și vișine și note de lemn, ce se regăsesc în gustul intens, cu tanini moi, și în finalul lung, plin de fruct și puțin condimentat (piper). Un vin plăcut, modernist, un excelent acompaniament la masă.

Vinul este un cupaj de 85% fetească din 2008 și 15% fetească din 2009, cam scump totuși pentru ceea ce oferă la cei 58 de lei la cât se vinde.

Aici puteți citi și evaluarea de la Vinul.ro a acestui vin, de la care am șutit imaginea!

170 de vinuri în numai 3 ore!

Glumesc, așa ceva e nu numai imposibil, dar și inutil, căci vinul urăște maratoanele și iubește apropierea relaxată, deschisă, curioasă, cercetătoare. Dar să nu mai divagăm. În urma invitației celor de la vinul.ro (pentru care le mulțumesc încă o dată!) am avut prilejul de a mă număra printre puținii care s-au bucurat de un preview al concursului ce va avea loc începând de mâine: Premiile de Excelenta Vinul.Ro în vinurile de la raft. Printre participanți: Cezar Ioan, Vali Ceafalău, Loreta Budin și Radu Rizea de la vinul.ro, Dan Silviu Boierescu, George Mitea, Claudia Pendred, Răzvan Jurcă.

Sesiunea de azi a fost una informală, fără un program anume, menită a ne familiariza cu vinurile ce vor fi supuse în perioada 8-11 noiembrie unei evaluări serioase, profesioniste, din partea unui juriu străin. Dar cu toată deschiderea mărturisesc că am fost puțin intimidat de cele 2 rânduri aproape interminabile de sticle aliniate pe mesele de la Cafeneaua de Presă, totalizând 170 de exemplare deschise și fremătând în așteptarea clipei în care vor fi turnate în pahare pentru a face cunoștință. Și cunoștință am și făcut cu multe dintre ele, dar, vai, prea puține totuși!

Cu lenea caracteristică am evitat printr-o eschivă măiastră notele de degustare, limitându-mă la a încerca vinurile despre care eram curios, dar pe care nu avusesem până acum ocazia de a le degusta. Au mai scăpat și câteva vinuri cunoscute, dar iubite: nu m-am putut abține!

Am să enumăr doar câteva impresii în două categorii: surprize plăcute și surprize neplăcute. Să începem cu plăcutele:

• Terra Romana Milenium 2007, SERVE: un vin simplu, dar interesant, corect, băubil.
• Brătianu Cuvee Ileana 2007, Agricola Stirbey: se simte nota de Stirbey în nas, dar gustativ nu e mare lucru. Final foarte scurt. Un vin simplist.
• Budureasca Fumee Blanc 2008: lemnul este bine integrat, un vin popular, demisec, dar băubil.
• La Cetate Chardonnay 2008, Crama Oprișor: prea baricat, dar foarte aromat, destul de complex, dezvoltă și cașeul de unt în pahar.
• Măiastru Fetească Neagră 2008, Crama Oprișor: un vin premiat cu argint la Vinis Mundi 2009, foarte aromat, stil modern, arome de prune, mure, fără condimente.
• Budureasca Merlot 2007: foarte aromat, cam astringent pe final. Tânăr. Senzații dulci pe limbă.
• Crama Ceptura Merlot 2008 (cred, nu este specificată recolta pe sticlă): o surpriză plăcută.

SUrprizele neplăcute au venit de la:

• Măiastru Sauvignon Blanc 2008, Crama Oprișor: foarte acid, aromatici slabi, subțire.
• Prince Mircea 2006, Vinarte: dezamăgitor, foarte astringent, amărui, nas ciudat.
• La Cetate Shiraz 2006, Crama Oprișor: dezamăgitor, extrem de aromat, parfumat chiar, bombonel. Nu prea are legătură cu soiul. Mi s-a părut un pom de Crăciun prizonier într-o sticlă de vin. Ah, și cu luminițele aprinse!
• Recaș Syrah 2007 ("Cocoșul"): un vin foarte interesant anul trecut când a înșfăcat argintul la Syrah du Monde. Acum s-a accentuat nota animală de bacon și cea de lemn în dauna fructului. Nu este rău, dar mă așteptam la o altă evoluție.

Au mai fost și destule vinuri neplăcute, cu defect, chimice sau pur și simplu fade, plate, plictisitoare, unele care puteau fi orice soi și de fapt niciunul. Din păcate prea multe. Așa arată piața românească de vin: câteva perle de cultură, care aspiră la statutul de vedetă, pierdute într-o mare de grăunțe de nisip, mâl și mizerie, necinstită, vicleană, cu o mândrie de mitocan mioritic, fără rușine. Dar adevărul va fi fără îndoială expus fără perdea în curând. Abia aștept!

Bursa Fragmentarium: în creştere cu 67% în 7 luni

Primul vin românesc - după ştiinţa mea - al cărui cost de achiziţie a fost gândit ca la bursă - cu cât cantitatea rămasă scade, cu atât preţul creşte - şi-a crescut valoarea cu 67% în numai 7 luni! Ca să fiu sincer, când am citit prima dată despre această găselniţă de marketing a celor de la Crama Oprişor, am ridicat sceptic din sprâncene. Dar iată că a funcţionat, vinul ajungând de la preţul de 300 de lei per cutie la 500 de lei per cutie.

Preţul vinului Fragmentarium a fost de 300 de lei pentru primele 100 de cutii de 4 sticle, urmând să crească cu câte 100 de lei la fiecare sută de cutii.

Passarowitz-ul săracului: La Cetate Cabernet Sauvignon 2007

Fără pretenţia sau intenţia de a pune semnul egal între cele două vinuri produse de Crama Oprişor - Passarowitz şi La Cetate Cabernet Sauvignon 2007 - pot spune că aceia care nu au avut încă ocazia să deguste sau nu au dorit să plătească un Passarowitz la sticlă magnum pot să se întâlnească cu varianta "de bază" a acestuia cumpărând o sticlă de CS.

Nu vă aşteptaţi totuşi să găsiţi în pahar acelaşi vin, aceeaşi structură, catifelare sau complexitate, însă cu siguranţă veţi întâlni acea aromă de tămâie atât de captivantă şi intrigantă din Passarowitz. Este aproape la fel ca diferenţa dintre două vinuri de Rioja pe care le-am încercat anul trecut, Alma Tobia Tinto de Autor (vinul cel scump şi complex) şi Tobia Seleccion Crianza (vinul mai ieftin). Cel din urmă îţi oferă, chiar dacă pentru o perioadă limitată de vreme, nasul uimitor al primului, fără a evolua prea mult în pahar. Dar totuşi... uitaţi-vă la diferenţa de preţ!

Revenind la Passarowitz, Cabernetul Sauvignon trebuie să fie baza cupajului alcătuit din 5 varietăţi: Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz, Pinot Noir şi Dornfelder, fiind un vin (CS) care a fost cât pe ce să înhaţe argintul la concursul Mundus Vini 2009. Remarcabil. De încercat.

Recaș: La Putere Fetească Neagră & Merlot 2008

După ediția din 2007 a acestui vin, care respira fetească neagră prin toți porii, deși cu un nivel al taninilor puțin cam ridicat, 2008-ul aduce mai mult a merlot. Un vin deja mult mai băubil chiar de la lansarea pe piață, este, cred, o dovadă clară că producătorii noștri ascultă glasul consumatorilor, care cer vinuri gata de băut acum, nu peste 2-3 ani. Să fie oare nerăbdarea latină care ne face să preferăm ceva mediocru dar la îndemână unui excepțional dar incert? Vrabia din mână ciorii de pe gard? Poate.

Oricum, nu este vorba deloc de un vin mediocru aici, ci doar de un caracter de fetească neagră bine ascuns printre faldurile merlotului care-l înneacă atât de bine, încât eu nici cu GPS n-am reușit să-l găsesc. Vinul te îmbie cu o aromă puternică de vișine și cireșe negre, care evoluează plăcut spre fructe roșii de pădure. Pe limbă este acid, cu gust de vișine, note fine de baric și un final mediu spre lung cu tușe de dulceață de cireșe negre. Am avut și ceva impresii de cafea când și când, însă n-am stat degeaba și am încercat câteva acompaniamente pentru acest vin destinat destul de clar gastronomiei mai fine. Brie n-a fost o alegere prea bună, însă pastrama de purcel puțin afumată a ridicat vișinele și parcă o smeură, ceva, până-n cerul gurii, vibrându-mi omulețul. Cool, dude!

Un vin interesant, plăcut, chiar dacă feteasca e timidă ca o fată mare și stă undeva retrasă și îmbujorată, gata să te contrazică atunci când și-o lua inima-n dinți. Mai vorbim peste un an!

[scuzați lenea de a nu fi făcut o poză!]

Prince Stirbey Sauvignon Blanc 2008

2008 nu a fost un an de excepţie pentru Sauvignon Blanc la Stirbey, vinul reflectând destul de bine condiţiile climaterice ale anului. Cu toate acestea, aşteptaţi-vă să întâlniţi în pahar un vin suficient de aromat, cu nuanţe florale, de drojdie şi puţin ierboase, un gust plăcut şi un final mediu spre lung, proaspăt, accentuat şi de uşoara perlaţie a vinului.

Aşa cum spuneam şi într-un articol mai vechi, 2008 a însemnat pentru Sauvignon Blanc un vin ceva mai lejer, mai degrabă floral, şi mai puţin citric. Deşi, dacă e să dăm crezare creatorului acestor vinuri, Oliver Bauer, chiar şi acest soi va beneficia substanţial de o îmbătrânire la sticlă. Rămâne de văzut, am să pun o sticlă în pivniţă pentru asta!

Merge de minune cu paste cu creveţi şi usturoi presărate cu pătrunjel, care face pereche extraordinară cu aromele din vin. Simplu de preparat, grozav de degustat! Pentru că, în fond, asta contează, nu?

Caloian: Fetească Neagră doar cu numele

Eram curios să gust încă o fetească neagră a unui producător serios, pe care-l respect: Crama Oprișor. Așa că am cules o sticlă din seria Caloian recolta 2008, țintită către segmentul Horeca (hoteluri și restaurante) prețuită modest la 29 de lei la Vinexpert.

În ciuda aprecierilor lui George pe blogul Lucruri Bune, mie acest vin mi s-a părut total atipic pentru o fetească neagră. De fapt acest vin ar putea fi orice, un veritabil Jolly Joker al vinurilor: vrei un Pinot, bea un pahar de fetească, vrei un Merlot, toarnă mai departe, că tot e deschisă sticla. Are miros de Oprișor, nimic de zis, (o fi de la terroir, o fi de la drojdii, o fi de la amândouă - cine știe), însă n-are buchetul de fetească neam.

Vinul are o culoare intensă, frumoasă, un nas destul de intens de cireșe negre bine coapte și note dulci, pe limbă aduce a cireșe negre, prune uscate și ceva lemn, finalul este mediu spre lung, plăcut. Tanini moi, aciditate bună (merge bine la masă, de fapt asta era și ideea gamei). Nici urmă de piperul negru tipic soiului. Nu cred că merită îmbătrânit, e un vin de consum curent.

N-am idee de ce s-or fi încăpățânat producătorii să scrie soiul pe sticlă, n-are acoperire deloc.

Degustare de Crama Basilescu

Cei de la Crama Basilescu au trimis la Ginger, restaurantul unde facem degustări de vin de ceva vreme, câteva sticle cu edițiile din 2008 ale vinurilor lor, deci ne-am pus pe degustat.

Cu excepția Feteascăi Negre 2008 (nu știu ce gamă, pentru că sunt două game de fetească: "Crama Basilescu" și "Eclipse Selection", sticla fiind etichetată de mână) și a Sauvignonului Blanc Edition 2008, celelalte vinuri sunt, din punctul meu de vedere, destinate consumatorului nepretențios, cu alte cuvinte vinuri entry-level. Sunt vinuri corecte, dar simple, nesofisticate. Am să trec rapid în revistă vinurile:

• Sauvignon Blanc "Edition" 2008, sec, 13,6% alc., DOC-CT Dealu Mare: nas puternic verde și mineral, note de ardei gras, gust cu tentă dulce ca un demisec, fără arome foarte pregnante, puțin astringent, aciditate bună, final mediu. Un vin mai degrabă pentru gastronomie sau chiar și de gătit.
• Fetească Albă "Ancestral" 2008, demisec, 13,6% alc., DOC-CT Pietroasa: nas mai reținit floral cu note de lămâiță, gust dulceag nu foarte complex, final mediu spre lung nu foarte interesant.
• Tămâioasă Românească "Eclipse selection" 2008, demidulce, 13,6% alc., DOC-CG Pietroasa: nas mediu cu note de miere de salcâm și struguri tămâioși, note verzi, gust destul de amplu cu note de tămâioși, final destul de scurt. Nu este la fel de corpolent cu m-aș fi așteptat.
• Busuioacă de Bohotin "Eclipse selection" 2008, demidulce, 12,5% alc.: nas cu note deranjante de compuși sulfuroși, care n-au dispărut nici după minute bune de aerare.
• Fetească Neagră 2008: culoare superbă și intensă roșie-violacee, nas reținut dar fin de fructe roșii și negre (mure), destul de tipic de fetească, note dulci și de lemn, atac puternic, tanini foarte fermi (de așteptat pentru un vin așa de tânăr), note accentuate de lemn care persistă și în post-gustul mediu spre lung, foarte condimentat (piper negru). Puțin cam amărui pe final. Prea tânăr, însă pe drumul cel bun.

Deocamdată nimic deosebit în vinurile acestui producător aflat la început de drum, însă sunt foarte curios să gust noile vinuri pentru a observa diferența.