marți, 11 martie 2008

Cum apreciezi tipicitatea unui vin la degustarea în orb?

Tot încercând să pătrund misterele punctajelor de vin (vezi şi postul Prin hăţişul punctajelor de vin), m-am lovit de un criteriu care mi-a pus mari semne de întrebare: tipicitatea. Fişa de evaluare UIO (Uniunea Internaţională a Oenologilor) este împărţită în trei secţiuni - aspect vizual, buchet şi gust/aromă - din care ultimele două conţin ca şi criteriu de evaluat tipicitatea.

Până acum totul ok. Problema apare în cazul degustărilor în orb, care par să fie majoritare în cazul concursurilor oficiale: cum anume poţi aprecia tipicitatea unui vin, dacă nu ştii exact ce anume evaluezi? Hai să presupunem că evaluezi o anumită varietate. Dacă ai suficientă experienţă, vei deduce relativ repede varietatea, apoi vei apreciat tipicitatea mostrei degustate. Însă dacă ai de evaluat un cupaj? Sau dacă nu poţi spune dacă este vorba de o anumită varietate? Ce se evaluează în aceste situaţii?

Din nou mă apucă toţi dracii că ţara asta nu-i în stare să scoată un curs serios de degustare, sau dacă l-a scos, atunci să-l popularizeze naibii, ca să afle şi fraierii ca mine de existenţa lui! Of, când or învăţa şi ai noştri să facă bani?

sâmbătă, 8 martie 2008

Degustarea virtuală - alternativă la lipsa cursurilor autentice

Dacă stai să citeşti un pic articolele serioase publicate în revistele, site-urile şi blogurile româneşti dedicate vinului, ai să remarci cu siguranţă o temă recurentă, şi anume cea a răspândirii culturii vinului în rândul românilor. Toată lumea se dă de ceasul morţii că în România lumea ba preferă poşirca unui vin corect, ba - mai rău - berea. Se face referire la vremurile glorioase de altădată, când limbile românilor erau mângâiate de şampanii şi vinuri sofisticate ce curgeau valuri prin restaurante şi pe la casele prea-fericiţilor de-atunci. Şi se oftează cu subînţeles: nu mai este, vezi doamne, la fel ca înainte. Lumea s-a vulgarizat, nu mai ştie să aprecieze ceva de calitate, ceva de bun gust.

Însă cultura vinului din punctul meu de vedere are două aspecte, ambele la fel de importante: primul este informaţia - istoria vinului, regiunile unde se cultivă vinul şi soiurile importante de struguri, procesul de producţie a vinului cu complicaţiile şi misterele sale, alegerea unui vin, păstrarea sa în condiţii corecte, asortarea cu felurile de mâncare etc. Al doilea aspect este degustarea, aprecierea senzorială a vinului. Dacă referitor la primul aspect informaţia abundă, despre cel de-al doilea mare lucru nu găseşti. OK, câteva sfaturi pentru cei grăbiţi şi pentru cei care caută o spoială de conaisseur există. Însă cel care doreşte să cunoască vinul cu adevărat, să-l aprecieze, să-l înţeleagă se loveşte de un mare zid. Cursuri de degustare nu există, sau sunt învăluite într-un mare mister, ca şi cum accesul în această tagmă ezoterică a degustătorilor de vin ar fi rezervată aleşilor, şi asta nu oricum, ci doar în urma unui ritual complicat şi iluminant de aderare!

Domnilor, popularizarea vinului de calitate începe prin deschiderea porţilor cunoaşterii adevărate a vinului, prin promovarea unor astfel de cursuri de degustare, prin care consumatorii să poată înţelege ce înseamnă un vin corect, cum se apreciază un vin, cum i se dezvăluie un vin celui care-i înţelege graiul. Citesc de câteva luni bune de zile despre vin, şi nu am putut găsi nimic concret despre degustare. Ei da, am aflat că s-au organizat astfel de cursuri în incinta Agronomiei acum ceva vreme, însă cine le-a organizat şi cum poate fi contactat rămâne un mister. Da, există tururi la podgorii pentru amatorii de vin, în timpul cărora se fac şi degustări de vinuri, însă nu este deloc vorba despre cursuri aici, ci doar despre puţină popularizare a vinurilor respectivelor podgorii. Sau să-i spunem simplu reclamă?

Mai există şi sfaturi oferite mai mult au mai puţin condenscendent de unele publicaţii electronice dedicate vinului. Altele pur şi simplu citează diverse cărţi dedicate vinului sau păreri ale unor specialişti.

Cum rămâne însă cu adevărata şcoală a vinului? Trebuie oare să devii sommelier ca să poţi învăţa cum să deosebeşti un vin corect de unul cu defecte? Cine îţi arată cum anume a fost păcălit un vin (sau de fapt consumatorul care l-a cumpărat) să-şi ascundă defectele de fabricaţie? Cine te conduce printre vinurile şcoală?

În acest moment nu am, din păcate, decât o singură soluţie: studiul individual din surse demne de încredere, cursuri de degustare online (!!!) cu tutore virtual, precum şi o mare deschidere către toate sortimentele de vinuri pe care le poţi gusta. Încă mai aştept replica locală.
Blog Widget by LinkWithin