Seară Banfi - jos pălăria

Cunoscutul producător toscan Banfi a organizat aseară, împreună cu importatorul Lerida International, o seară de excepție. 23 de vinuri au fost prezentate într-o atmosferă rafinată în cadrul hotelului Hilton de către reprezentanți ai producătorului, cărora li s-a alăturat somelierul Sergiu Nedelea.

Fără cuvântări, discursuri promoționale sau alte asemenea manifestări, cei de la Banfi au lăsat vinul să vorbească celor prezenți, și bine au făcut. Pentru că au avut ce povesti.

Cele 23 de vinuri au fost organizate pe grupe pornind de la spumante, albe, și roșii în ordinea calității. În plus au fost prezentate vinuri tinere provenite din 3 clone de Brunello din Montalcino 2010, împreună cu cupajul provenit din acestea, și care va fi scos pe piață peste 4-5 ani.

Atmosfera a fost foarte destinsă, plăcută, iar compania prietenilor Alin, Nicole, Radu, Vali, Horia, Mona și a altora nu a făcut decât să facă această seară și mai plăcută.

Am să menționez ce am gustat eu păstrând seriile organizatorilor.

Albele

• Centine 2010, Toscana IGT, un cupaj de Sauvignon Blanc, Pinot Grigio și Chardonnay - un vin cu nas fin, elegant, plăcut gustativ în ciuda unei acidități cam scăzute și a finalului vag amărui și relativ abrupt.
• Fontanelle 2010, Toscana IGT, Chardonnay 1005 - nas fin, destul de tipic, fresh, lemnul frumos integrat, final mediu. Plăcut.

Roșiile

Chianti Celebration

• Chianti "Annata" 2010 DOCG, predominant Sangiovese - un Chianti mai modernist, cu arome foarte puternice de fruct, dulci și vanilate, în gură e mai tipic, tanini frumoși, final mediu. Vinul este produs fără îmbătrânire în butoaie de lemn, doar inox.
• Chianti Classico 2009 DOCG, predominant Sangiovese - se apropie de primul ca profil aromatic, dar este mai așezat, mai evoluat, mai fin. În gură vinul are un deficit de fruct, ceea ce-l face să pară un pic prea acid și cu final sec, astringent.
• Chianti Classico Riserva 2008 DOCG, predominant Sangiovese - nas foarte fumos, mai elegant, corp, tanini super. Final plăcut. Are clasă. Vinul este îmbătrânit în butoaie de stejar sloven timp de 2 ani și 6 luni în sticlă.

Montalcino Sangiovese Expressions

• Centine 2009, Toscana IGT, cupaj de Sangiovese, Cabernet Sauvignon și Merlot - se simte destul de bine Cabernetul. Un vin plăcut, de masă, nu foarte spectaculos, însă foarte corect la cei circa 5 euro preț de raft în Italia.
• Rosso di Montalcino 2009 DOC, 100% Sangiovese - nas foarte intens dar fin, nu foarte tipic, modernist, cu note dulci și vanilate. Realizat în stil clasic prin maturare 50% în butoaie și 50% în baricuri.
• Belnero 2008, Toscana IGT, predominant Sangiovese - un vin foarte interesant, mai complex decât Rosso, cu corp mai bun și arome mai apropiate de Brunello.

Brunello di Montalcino Vertical

• Brunello di Montalcino 2006 DOCG - un vin tânăr, intens aromat și expansiv, cu note cam dulci și mai puțin tipice, cel puțin așa cum se prezintă în acest moment.
• Brunello di Montalcino 2005 DOCG - la fel ca 2004 este un vin cu personalitate, tipic, și mai plăcut decât 2006. Stilul clasic și auster de Brunello care mie-mi place. De remarcat calitatea acestui vin obținut într-un an de 4 stele, comparativ cu 2004 și 2006 care provin din ani cotați la 5 stele.
• Brunello di Montalcino 2004 DOCG - foarte tipic, note de cafea, lemn dulce și fructe. Deosebit.

Poggio alle Mura Vertical

• Poggio alle Mura 2006 Brunello di Montalcino DOCG - foarte fin, elegant, tipic, rotund gustativ, umple gura, final lung.
• Poggio alle Mura 2005 Brunello di Montalcino DOCG - extrem de apropiat aromatic și structural de 2006.

Vinurile sunt baricate în proporție de 90% în stejar franțuzesc, ceea ce le clasifică drept moderniste în comparație cu metodele ceva mai tradiționale cu care sunt produse Brunello-urile DOCG de mai sus. Vinurile se găsesc la raft în Italia în jurul sumei de 40 de euro.

Poggio all'Oro

• Poggio all'Oro 2004 Brunello di Montalcino DOCG Riserva - vedeta de necontestat a serii în opinia mea, mult peste prea-lucratele supertoscane. Un vin nemaipomenit, de meditație, pe care l-am încercat nu mai puțin de 3 ori aseară, ceea ce demonstrează  generozitatea extremă a organizatorilor, care au asigurat provizii continue pentru fiecare dintre vinurile expuse.

Ultimul an în care Banfi a scos pe piață o Riserva din această serie a fost 1999, iar următoarea va fi 2006. Vinul este maturat timp de 30 de luni în butoaie, deci este produs prin metoda tradițională. Care se simte! Un vin pe la 60-70 de euro la raft în Italia.

Supertoscanele

• Cum Laude 2008, Toscana IGT - un vin fin, însă cu iz comercial, care mie mi s-a părut că încearcă să facă accesibil Brunello unei categorii de consumatori care nu pot face față unui Brunello veritabil. În nas se simte majoritar Sangiovesele, în gură domină Cabernetul Sauvignon, iar pe final se simt notele de cireșe amare și lemn dulce pe lângă cele de Syrah.
• SummuS 2007, Toscana IGT - arată ca un Brunello comercial, cu un nas superb, însă în gură gustul e de Cabernet modernist, plin, parcă chilian. Nu e pe gustul meu. Cupaj de Sangiovese, Cabernet Sauvignon și Syrah.
• ExcelsuS 2007, Toscana IGT - nas modern, gust plin, nu foarte compex. Cupaj de Cabernet Sauvignon și Merlot.

Vinurile dulci și grappa di brunello nu le-am mai încercat, întorcându-mă la Poggio all'Oro, preferatul meu.

În concluzie pot spune că a fost unul din cele mai profesionale evenimente la care am participat până acum, cu profesioniști care și-au cunoscut vinurile în mare detaliu, plini de solicitudine și voie bună. O organizare foarte bună, care nu a încercat să iasă în față cu absolut nimic, ci s-a asigurat că totul merge în așa fel încât invitații să se simtă perfect. Și chiar așa m-am simțit!

Întâlnire cu vinurile americane

Ministerul Agriculturii SUA cu sprijinul Ambasadei Americii a organizat pe 7 iunie o întâlnire cu vinurile americane la hotel Marriott. Un eveniment care promitea multe, mai ales că vinurile americane sunt printre ultimele intrate pe piaţa românească, şi chiar şi aşa destul de timid. Orice iubitor de vinuri şi-ar dori să cunoască vinurile produse în celebrele regiuni din SUA, cum ar fi Napa Valley -- cu renumita regiune Stags Leap -- Oregon cu Pinot Noir-ul său, Sonoma cu Russian River Valley -- ca să menţionez doar câteva staruri americane.

Realitatea a fost, însă, puţin diferită, la eveniment participând doar 3 expozanţi: Mondavi şi Ravenswood de la gigantul Constellation, prezenţi deja la noi prin Cramele Recaş, Global Vini -- un distribuitor bulgar al unor vinuri americane ieftinuţe (sub 3 EUR preţ de distribuţie) îmbuteliate în Germania, şi Hess -- cu vinurile cele mai impresionante ale evenimentului.

N-am putut să mă abţin de la cele două perle ale lui Mondavi, Cabernetul şi Fume Blanc-ul din Napa Valley, vinuri de 140 de lei, respectiv 120 de lei, şi care şi-au dovedit clasa în ciuda stilului extrem de aromat, specific lumii noi.

Zinfandelul 2005 de la Ravenswood tot din Napa Valley a fost dezamăgitor, niciuna din cele 2 sticle prezentate nefiind în formă.

Vedeta serii a fost, aşa cum am spus, Hess, un investitor elveţian, care a cumpărat pământ şi vie prin 1978, şi bine a făcut. În afara vinurilor produse de el, grupul Hess mai conţine câţiva mici producători, cum ar fi Artezin cu cel mai elegant Zinfandel de la eveniment (la numai 13 EUR preţ de retail), sau Sequana cu un Pinot Noir extrem de complex şi interesant, deşi al naibii de scump (cam 50 de EUR în retail). Mi-a mai plăcut şi Hess Collection Mt. Veeder 19 Block Cuvee 2005, un Bordeaux blend foarte interesant, şi cu ceva Malbec în plus aşa, ca să fie mai cu moţ.

Mă aşteptam la o degustare cu mult mai mulţi producători americani, pentru că sunt destui şi cu vinuri de toate calibrele, dar n-a fost să fie. Poate data viitoare.

O seară cu Santomas din Istria slovenă

Săptămâna trecută am participat cu plăcere la o seară de vinuri slovene organizată de producătorul Santomas la restaurantul Ginger. Nu-mi erau străine parte din vinurile acestui producător mai puţin cunoscut la noi, aşa că am acceptat imediat invitaţia transmisă de Eugenia Dumitru de la Monteko, importatorul acestor interesante vinuri.

Evenimentul a început printr-o prezentare a istoriei acestor vinuri, a tradiţiei de vinificatori a familiei Glavina, aflată acum la a cincea generaţie! -- avem noi, oare, măcar un exemplu de ceva, vin sau alt produs, ce este acum produs de a 5-a generaţie? Şi ei au trecut prin comunism, dar uite c-au avut noroc şi-au reuşit să-şi păstreze viile în tot acest timp.

Seara a continuat, fireşte, cu degustarea a 6 vinuri, fiecare fiind servit alături de un fel de mâncare menit să-l pună mai bine în valoare. Despre vinuri a scris şi un alt participant la eveniment, Alin. Vinurile sunt extrem de interesante, bine lucrate, cu o culoare foarte intensă, dar şi destul de bărbăteşti (tanini robuşti). Însă cele mai bune dintre ele (gama Antonius şi în special cele din soiul Refosk - Refosco) excelează cu adevărat la buchetul aromatic şi la evoluţia în pahar, fiind adevărate vinuri de meditaţie.

Un singur lucru m-a întristat la aceste vinuri: creşterea de preţ. Dacă toamna trecută, când nu prea le ştia nimeni, Refosk-ul Antonius se vindea la 70 de lei, acum a ajuns 120 de lei. Ce înseamnă publicitatea în lumea vinului... o creştere de mai bine de 70% în preţ.

Ca să închei într-o notă pozitivă, în ton cu impresiile cu care am plecat acasă în acea seară, vă invit să vă uitaţi ce minunăţie de website are acest producător sloven, cu ce lux de detalii şi ce prezentare atractivă - cred că mulţi (dacă nu toţi) producătorii români ar trebui să înveţe ceva din acest exemplu.

Un producător de tradiţie continuată cu cinste de actualul proprietar, Ludvik Glavina, un om plăcut, deschis, modest, vinuri interesante şi de calitate. Mulţumesc, Santomas, şi la bună revedere!

Good Wine 2010 pe foarte scurt

Am să uzez azi de calitatea mea de blogger și n-am să mă simt obligat să fac o trecere în revistă completă ca un ziarist a salonului de vinuri Good Wine 2010, ci am să mă opresc numai asupra celor câteva vinuri care m-au atras și care mi-au spus câte ceva.

Prietenii de la WineRo (Enira) ne-au îmbiat cu noul Cabernet Sauvignon by Enira 2008, un vin tânăr care promite multe, iar de restul bunătăților (Enira, Easy by Enira, Enira Reserva) m-am despărțit cu greu, dar ce să-i faci, arta cere sacrificii, iar salonul era mare și curiozitatea mea așișderea :-)

Am continuat cu (aproape) revelația salonului (pentru mine), vinurile Gramma ale preotului Olteanu de pe colinele Iașiului, de la care am încercat Aligote, Fetească Albă și Fetească Regală. Deși abia la prima ediție (vițele nu sunt tinere, majoritatea au peste 40 de ani), vinurile sunt extrem de promițătoare, iar Aligote-ul este superb. Am avut senzația că am Crâmpoșie în pahar, un vin superb aromat, floral, proaspăt și cu un final curat. Feteasca Albă nu a fost pe gustul meu, fiind vinificată aproape de demidulce (12,5 g de zahăr rezidual).

Am poposit apoi la SERVE, care a propus alături de vinurile mai vechi și prospăturile din 2009. Cuvee Amaury a fost interesantă, la fel și rose-ul Terra Romana. Persoana de la stand a fost însă mult prea agresivă și a dat într-una sentințe laudative fără drept de replică propriilor vinuri pentru ca să poată fi legat un real dialog despre vinuri. Păcat că unii pun la poarta prăvăliei câini de pază în loc de cineva care să te îmbie să le calci pragul.

La 180 de grade ca atitudine a fost Mișa Rotenberg, care mi-a explicat pe îndelete și cu lux de amănunte secretele primului său rose, încă nelansat oficial. Vinul are o culoare de rose-uri franțuzești (somon și foaie de ceapă) și o aromă tranșantă, ce va polariza cu siguranță opiniile, așa cum a făcut-o la vremea ei primul Renault Megane hatchback: îl vei iubi sau îl vei urâ, dar nu vei rămâne indiferent. Finalul extrem de lung vine să completeze frumos acest vin pe care abia aștept să-l încerc în alte condiții, nu cele de salon de vinuri.

Nu se putea să nu trecem și pe la standul celor de la Crama Oprișor, ticsit de bunătăți: Erotikon Cabernet, Merlot și Shyraz, Smerenie 2008, Cabernetul Sauvignon Oprișor cu etichetă roșie, Drăgaica Roșie și Albă și noul Chardonnay 2009, care promite să fie un vin de aur, fără baricare ostentativă ca cel din 2008. Un stand frumos, oamenii aveau și un frigider de vin, așa că au servit majoritatea vinurilor la temperatura corectă.

Era să plec și să nu fac cunoștință cu niște vinuri argentiniene foarte interesante și un raport calitate-preț imbatabil. Am încercat doar Sauvignonul Blanc și Chardonnay-ul 2009 din gama Coleccion de la Michel Torino și m-au convins. Un nume care merită cercetat mai îndeaproape.

Am să menționez și delicioșii colțunași pe care i-am gustat la standul prietenilor de la restaurantul Ginger, care au mers de minune cu vinurile argentiniene proaspete și fructuoase.

În concluzie, am găsit mult mai mult la acest salon decât mă așteptam, standurile au fost bine organizate, oamenii din ele politicoși și profesioniști, vinul mult și interesant. Mi-ar fi trebuit însă mai mult timp ca să pot să-mi formez o opinie mai așezată despre vinuri. Dar pentru asta avem degustările de grup, așa că reveniți aici și veți afla mai multe!

Recital Masi, 6 martie 2010

Aseară am participat împreună cu Radu și Răzvan la un eveniment de marcă din lumea vinului, la invitația celor de la Cramele Recaș, cărora le mulțumesc pentru invitație și pentru o seară deosebită. Dar ce să fie, ce să fie? A fost o seară Masi, prezentată de nimeni altul decât domnul "Masi" în persoană, adică Sandro Boscaini, președintele companiei, ajutat de enologul grupului, Andrea Dal Cin, un tip la fel de simpatic și deschis.

Au fost câteva discursuri, câteva filmulețe de prezentare ale celor de la Masi -- lucruri firești pentru o astfel de ocazie, și care au pregătit audiența pentru ceea ce urma să vină, și anume degustarea a 7 vinuri din portofoliul Masi, dintre care o raritate din colecția personală a familiei Boscaini, un Amarone din 1990.

De unde numele de Masi? Masi și-a luat numele după cea a văii omonime cumpărată de familia Boscaini prin secolul 18, și care a rămas în proprietatea familiei până azi. În afară de vinurile pe care le produc, Masi colaborează pe partea tehnică și distribuie vinurile familiei Serego Alighieri, descendenții lui Dante, care produc vin în regiune de prin 1353 (!). Ca să mai vorbim de tradiție…

Oamenii fac numai vinuri premium, și le fac bine după cum am văzut la degustarea de ieri. Dar să nu anticipăm!

Au fost prezentate câteva din metodele de fabricație ale celebrului Amarone, și anume uscarea strugurilor în lăzi de bambus pentru 3-4 luni înainte de zdrobire și fermentație, tehnică numită appassimento, prin care strugurii pierd până la o treime din greutate, vinul rezultat fiind mult mai colorat, concentrat și aromat. Am aflat și despre un alt procedeu al celor de la Masi numit fermentație dublă, în care un vin tânăr, mai simplu, este amestecat, odată finalizat, cu strugurii zdrobiți ce au trecut prin appassimento, amestecul rezultat trecând astfel printr-o a doua fermentație, ce aduce un spor de culoare, structură și compuși aromatici. Tradiție și inovație, mână în mână.

Dar să vedem vinurile, domnilor! În ordinea servirii, s-au perindat prin fața noastră și prin paharele noastre:

Masi Campofiorin 2005 - un vin produs prin fermentatie dublă, un vin de gastronomie, prietenos, totund, cu tanini moi. 82 de puncte (evaluarea mea după criteriile de pe fișele Masi).

Masi Tupungato Corbec 2006 - un vin cu o culoare foarte intensă, rezultat al metodei appassimento prin care au trecut strugurii soiul Corvina din cupajul Corvina-Malbec. Vinul este produs la proprietatea din regiunea Mendoza, Argentina, al celor de la Masi. Nas relativ intens, catifelat, concentrat de fructe negre (visine negre, coacaze), tanini fermi, final mediu-lung cu note de fruct si lemn. Aciditate buna. 85 de puncte

Masi Costasera Amarone Classico 2006 - un vin produs într-un an de 5 stele pentru amarone, ce nu s-a mai întâlnit din 1997. Aromă superbă, elegantă, eterică, nu foarte intensă. Gust vag amarui, rotund, nu foarte complex. Final lung cu tentă de cireșe amare și prune uscate, aproape în crescendo. 90 de puncte.

Serego Alighieri Vaio Amaron 2003 - Un an bun, dar nu ca extraordianrul 2006. După metoda proprie Serego Alighieri, 40% din vin este învechit o scurtă perioadă în vase de lemn de cireș, care-și pun amprenta asupra vinului. Lemnul de cireș produce oxidarea rapidă a vinului, de aceea vinul nu se păstrează mai mult de câteva luni în lemn de cireș. Nas mult mai intens decât Costasera, elegant, complex, gust nu la fel de complex, final mediu-lung. 87 de puncte

Masi Mazzano Amarone Classico 2001 - Acesta este un vin single vineyard, care a obținut 91/92 de puncte de la Wine Spectator, respectiv Wine Advocate (Parker). Nas elegant, complex, în evoluție, cu note animale care lasă locul fructului, puțin amărui. Tanini fermi. Final lung, frumos. 95 de puncte

Masi Recioto 2005 - un vin de desert, care mi-a plăcut prin simplitatea și franchețea lui, și prin distanța de vinurile roșii dulci românești cu care chiar nu are nimic în comun. Altă clasă.

Notele de degustare și evaluările trebuie luate cu puțină circumspecție, ținând cont de natura evenimentului (lume parfumată, platouri de brânzeturi pe mese, nasul meu cam înfundat, vinuri aerate rezonabil, dar poate nu suficient pentru cel puțin 2 dintre ele). Dar ceea ce contează este că am fost martorii unui recital Amarone, un recital Masi, la care vinurile ni s-au prezentat și ne-au șoptit fiecăruia la ureche câte o poveste, așa, doar pentru noi. Și a fost nemaipomenit!

Bloggeri de vin: un articol în vinul.ro

Cei de la vinul.ro au făcut acum ceva vreme un articol despre blogosfera de vin mioritică. Acum au fost postate și interviurile complete cu cele 4 personaje. Unul e mandea :-) Ghiciți care.

Enjoy!

În vizită la Aliman - la viitoarea Enira românească

Am acceptat cu plăcere invitația celor de la WineRo (filiala locală a celor de la Bessa Valley, producătorii brandului Enira) de a petrece o zi la Aliman pentru a sărbători cum se cuvine primul cules al viilor plantate de ei acolo. Și cum altfel să sărbătorești câmpenește un cules de vie decât cu must proaspăt stors, miel făcut la cuptor de lut și pâine gustoasă de casă? Toate au fost acolo, ba chiar mai multe!

Am fost întâmpinați cu pâine și sare în acorduri de muzică populară, cu dansuri și voie bună.

Mustul a curs într-una în pahare, proaspăt produs prin toate mijloacele tradiționale, unele mai serioase, altele mai plăcute privirii:

Unii au dat și o mână de ajutor la cules... așa cum au putut:

Primul cules a fost al strugurilor Merlot aflați acum în al treilea an de la plantare. Pentru că WineRo nu are încă propria cramă -- construcția acesteia la Aliman este în plan, la fel ca și un mini-hotel -- strugurii vor fi trimiși la Corcova pentru vinificare. Vinul nu este programat a fi lansat pe piață, dar cine știe ce surprize pot apare?

Vinificatorul celor de la WineRo, Mark Dworkin, a ales să utilizeze ca sisteme de susținere a viilor parii de lemn de salcâm, tratați cu rășini speciale pentru mai multă rezistență. Din câte am înțeles de la Cătălin Galan, oaspete și el, sistemul are avantajul de a rezista erorilor umane (cum ar fi lovirea accidentală cu roata tractorului, caz în care nu este afectat decât parul cu pricina și nu și cei apropiați acestuia), pe de altă parte au dezavantajul de a suferi deteriorări rapide (în 10-15 ani), necesitând operații scumpe de înlocuire. Totuși, via are un aspect "natural", ceea ce și-a dorit Dworkin în primul rând.

Organizatorii au intenționat -- și cred că au reușit -- să pună accentul pe tradiție și obiceiuri locale, demonstrând că se poate face ceva turistic și într-o zonă mai puțin cunoscută cum este Aliman, cu oamenii locului, bucatele locului și puțină bunăvoință.

Degustarea de joi de la Cafeneaua de Presă (şi) cu Agricola Stirbey

La a doua mea participare la degustarea de joi organizată la Cafeneaua de Presă de Vinul.ro, Vinexpert şi diverşi producători ne-am întâlnit cu vinurile produse de Agricola Stirbey şi prezentate chiar de vinificatorul acestora, Oliver Bauer. De asemenea, Cramele Halewood, prin brand managerul lor, somelierul Alfred Binder, au prezentat 2 importuri şi Cabernet Sauvignonul lor 2006 din gama Hyperion. Degustarea a fost deschisă de Cătălin Păduraru, care a punctat de-a lungul după-amiezii aspecte interesante despre vinurile degustate şi contextul actual al acestora în piaţa locală.

Deşi nu s-a bucurat de aceeaşi abundenţă de participanţi ca evenimentul anterior, vinurile au fost în mare parte foarte bune, organizarea de asemenea, iar prezenţa lui Oliver Bauer şi a lui Cătălin Păduraru au adus un apreciat plus de valoare.

M-am reîntâlnit cu mare plăcere cu Cabernet Sauvignonul celor de la Halewood, primisem o sticlă la participarea la evenimentul Riedel de acum câteva luni. Deşi vinul nu a fost aerat înainte de a fi servit, aşa cum am facut-o eu cu sticla amintită, vinul a fost la înălţime, cu un nas nemaipomenit, ce mi-a amintit de Enira, cupajul produs de un enolog francez în Bulgaria. Vinul este încă tânăr şi plin de forţă, iar Alfred Binder ne-a spus că provine din viţe de vie încă tinere.

Stirbey ne-a impresionat cu noul Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2008, care a ţinut să ocupe un loc în memoria noastră olfactivă printr-un final superb (în ciuda nasului ceva mai reţinut), apoi a continuat cu o Fetească Regală Genius Loci 2006, pe care mă bucur c-am avut ocazia s-o cunosc (după cum poate ştiţi, vinurile din gama Genius Loci se pot degusta şi achiziţiona numai la locul faptei, adică la crama unde sunt produse, Drăgăşani).

După un Novac 2006, pe care l-am salutat ca pe un vechi prieten alături de Radu Rizea - un alt fan declarat al acestui vin - Oliver Bauer ne-a pus alături pentru comparaţie două ediţii ale Merlot-ului său, cel din excelentul an 2004 şi cel din mai obişnuitul 2006. Chiar dacă Oliver Bauer ne-a spus că vinul din 2004 este aproape închis, pe mine m-a impresionat profund, şi nu am fost singurul căzut în admiraţie.

În concluzie, din nou vinuri de excepţie, într-un ambient plăcut, relaxat şi informal, alături de oamenii care au creat parte din vinurile degustate. Vă puteţi imagina un sfârşit de zi mai plăcut?

Experienţe paranormale cu paharele Riedel

Dacă încerca cineva să-mi povestească acum câţiva ani despre forma paharului de vin şi cum influenţează ea vinul, l-aş fi îndemnat hotărât să facă paşi. Dacă încerca cineva să-mi povestească acum câteva zile despre forma paharului de vin şi cum influenţează ea gustul vinului, i-aş fi recomandat, probabil, să mai citească. Însă a venit vremea să vă spun eu vouă astăzi că da, forma paharului influenţează categoric atât aroma vinului, cât şi gustul acestuia!

Magie, hipnoză sau psihoză în grup - numiţi-o cum vreţi, însă exact asta s-a întâmplat marţi 19 mai la evenimentul organizat de Vinexpert şi Riedel (probabil cel mai mare producător de pahare din lume). Au mai acoperit şi alţii subiectul (Valentin Ceafalău, Vinexpert, Alin), aşa că nu vreau să repet. Vreau doar să spun că exerciţiile propuse de expertul de la Riedl au fost în mare parte de-a dreptul uluitoare. Ele ne-au demonstrat foarte clar că nu e totul doar marketing şi fiţe, ci are un real sâmbure de adevăr: forma paharului afectează (pune în valoare sau distruge) vinul degustat.

Evident că n-o să ne apucăm acum să scotocim febril în dulap după cine ştie ce formă savantă de pahar pentru orice vin de masă sau de calitate mai modestă. Însă un vin de bună calitate merită să fie pus în valoare apelând la tot arsenalul de care dispunem: tirbuşon făţos, decantor - dacă e cazul, pahar de forma potrivită, temperatura corectă monitorizată când şi când cu un termometru instant, vidarea sticlei între pahare (dacă e cazul). Merită. I-o datorăm vinului şi ne-o datorăm şi nouă.

Lumea virtuală întâlneşte lumea vinului la Casa Iancului

Evenimentul Vinexpertului din seara de 20 noiembrie a reunit două lumi ce nu au prea multe în comun: cea virtuală şi cea a vinului. Bloggerii români au fost martorii şi participanţii unei degustări destul de serioase de vinuri - 17 la număr - şi au avut prilejul de a-l cunoaşte pe unul dintre membrii marcanţi ai lumii vinului, patronul magazinelor Vinexpert, Cătălin Păduraru.

Mărturisesc că a fost prima mea degustare organizată, şi pot spune că m-a impresionat destul de plăcut. Nu trebuie totuşi să uităm că scopul principal a fost mai mult educativ, şi nu neapărat un eveniment de degustare profi. Căci dacă ar fi fost aşa, pauzele dintre probe ar fi fost ceva mai lungi, paharele ar fi fost schimbate cu fiecare probă, iar vasele de colectare ar fi fost amplasate mai comod, nu pe podea. Însă înţeleg şi dilema organizatorilor de a oferi unor începători în ale vinului un prilej de a trece prin mai multe licori din toate colţurile lumii, şi de a rămâne treji până la finalul degustării! Căci nu am remarcat prea multe persoane folosind scuipătoarea sau clătindu-şi gura cu apă sau gustând o bucăţică de pâine între probe.

Chiar şi aşa a fost un prilej nemaipomenit de a simţi pe viu o degustare, de a mă bucura de atâtea vinuri interesante (printre care mi-a atras atenţia un Alma de Tobia Tinto de Autor din 2004 şi un ?? sauvignon blanc) şi mai ales de a-l cunoaşte pe Cătălin. E aşa de straniu să-i vezi în carne şi oase pe cei pe care i-ai văzut în nenumărate fotografii, în reviste, în filmuleţe pe youTube - şi să-i şi cunoşti pe deasupra. Super tare!

Eu nu mă consider un blogger, ca atare mi-e greu să scriu despre un astfel de eveniment. Blogul meu nu este nimic mai mult decât un jurnal personal, pus însă la vedere pe net pentru ca oricine va avea vreodată curiozităţi despre anumite subiecte despre care am scris şi eu să poată găsi încă o părere.

În concluzie, mulţumesc, Cătălin, pentru o seară foarte plăcută şi pentru iniţierea în ale degustării.