Robert Weil Riesling Charta 2006

Tot în weekend la prânz la restaurantul Ginger am încercat încă un Riesling german mai de soi, tot un demisec clasificat "Charta". Pentru că nu ştiam nimic despre această clasificare, l-am întrebat pe amicul Google şi el m-a lămurit:

Numele clasificării vine de la la asociaţia de viticultori CHARTA, o asociaţie germană fondată în 1983 de producători de frunte din regiunea Rheingau în scopul încurajării producerii de rieslinguri trocken (seci) şi halbtrocken (demiseci), în contrast vizibil cu legile germane din anii 1970, care conduseseră vinificatorii nemţi pe calea producerii de vinuri dulci. Asociaţia Charta a clasificat viile din acea regiune într-o manieră similară cu ceea ce fusese făcut pe la mijlocul anilor1800, concentrându-se pe podgoriile cu potenţial maxim de a coace în întregime strugurii Riesling. Charta a impus şi reglementări stricte referitor la producerea acestor vinuri, inclusiv reducerea producţiei de struguri, un minim de 12% alcool şi utilizarea exclusivă a strugurilor din soiul Riesling. Aceste vinuri de calitate ridicată ce poartă inscripţia Charta sunt îmbuteliate în sticle înalte de culoare maronie (culoarea optimă în vederea protejării vinului împotriva radiaţiilor UV), având emboasată o dublă arcadă romanescă.

Vinul are un nas tipic de riesling german de intensitate medie, note de miere de salcâm şi citrice, aciditate bună, în gură vinul dă o notă de prospeţime pe care o aşteptam de la acest soi, ajutat, e drept, şi de caracterul uşor petillant. În gură se simt şi mere, care persistă şi pe finalul mediu şi proaspăt.

Nu e o celebritate, dar merge bine la masă. Cel puţin aşa a fost alături de somonul cu sos de iaurt şi usturoi, creveţi şi orez cu legume. 105 lei la Ginger.

Schlossgut Diel Dorsheimer Goldloch Riesling Kabinett 2004

Dacă aţi reuşit să treceţi cu succes peste şocul acestei denumiri în stil german, vă asigur că a meritat efortul! Am descoperit acest riesling la restaurantul Ginger, în ale cărui pivniţe odihnesc exemplare superbe ale acestui strugure german, aşteptându-ne să le descoperim.

Vinul are un nas superb şi tipuc de riesling german, cu miere, tei şi citrice, ceva aluzii de petrol după aerisire şi aluzii minerale. În gură vinul este puţin dulceag (vorbim de un demisec), cu paleta de citrice şi miere potenţată de uşoara petillaţie. Final mediu spre lung proaspăt, plăcut şi curat.

Un vin ce merge perfect cu o mâncare condimentată, eu l-am încercat cu mare succes alături de creveţi pe pat de paste de orez sticloase cu curry şi sos de soia, care au fost foarte condimentate şi echilibrate magic de licoarea mai sus amintită. 105 lei la Ginger.

Weinbaudomane Trier Riesling Spatlese 2001

Auriu cu tente de arămii. Un nas plăcut la început cu note citrice, miere și tei, virând apoi către coajă de măr verde și zahăr brun, poate și stafide/tofee, un corp bun, fructous și proaspăt și un final nu foarte lung, proaspăt și cu un rest de zahăr ce-i șade bine. Pentru un vin din 2001 este chiar interesant. A dat să miroasă și a kerosen imediat după deschidere, dar buchetul de învechire n-a fost prea stabil și s-a risipit ca ceața când răsare soarele.

Vinul provine din regiunea Mosel-Saar-Ruwer și are numai 8% alcool, iar zahărul nu se simte mai deloc. Interesant.

Poate fi găsit la Vinexpert.

Un alt Riesling german ținut prea mult lângă canistra cu petrol

Noroc cu eticheta care seamănă foarte tare cu un alt vin cu iz asemănător despre care am scris mai demult și pe care urmăream să-l cumpăr de la Vinexpert! Am nimerit, din fericire, altul, cel puțin la fel de bun și de interesant, cu o evoluție superbă la sticlă: Wehlener Sonnenuhr Riesling Spatlese 2003 de la Weingut Eduard Hauth-Kerpen. Regiunea Mosel-Saar-Ruwer.

Vinul te întâmpină cu o superbă haină aurie, se apropie nu foarte discret de nările tale, pornește motoarele la relanti când dai să-l adulmeci, învăluindu-te cu acel iz inconfundabil de petrol, kerosen sau ce-o fi, dar te răsplătește și cu superbe arome de tei, miere și piersici coapte, care se regăsesc și gustul plin, echilibrat și elegant. Un vin suprinzător de proaspăt pentru cei 9 ani și cei numai 7,5% alcool și generosul zahăr rezidual care întregesc ecuația. Nu te însoțește prea mult după ce-l deguști, însă te îmbie șugubăț să mai iei o gură. Și încă una. Și încă una...

Helmut Hanka Riesling Kabinett Halbtrocken 2004

Încă un riesling german de bună calitate, deși nu neapărat unul foarte complex, ci sincer, deschis și vesel cum sunt nemții. Încă tânăr la cei 5 ani ai săi, vinul are o culoare galben-aurie, un nas elegant și destul de intens floral cu note de miere polifloră și aluzii minerale, gust plăcut și proaspăt citric și mineral, o corpolență bună, iar finalul mediu și proaspăt de gref, pară și gutuie nu face decât să te ademenească să mai iei o înghițitură. Zahărul nu face decât să-i completeze structura și aromele (este un vin demisec).

Mult mai reușit decât variantele vinificate în sec ale aceluiași producător, despre care am mai scris.

Rieslinguri germane la Ginger

Am stat cu inima la gură înainte de degustarea de aseară, pentru că a fost prima întâlnire cu Rieslingul a celor din grup, şi chiar îmi doream să le placă, să ajungă iubitori de Riesling ca şi mine! Îmi amintesc că a fost prima propunere de "temă de degustare" pe care am propus-o când ne-am întâlnit pentru prima dată toţi cinci - au trecut deja trei luni de atunci! - însă ceilalţi nu erau încă pregătiţi pentru un strugure alb, şi cu atât mai puţin pentru un soi nu foarte cunoscut la noi.

Apropo de soi, la noi când vorbeşti de riesling vorbeşti de riesling italian, care este de fapt un alt soi, mult mai puţin interesant în comparaţie cu cel german/alsacian. Cele două soiuri aproape că nu au nimic în comun şi chiar vă sfătuiesc să uitaţi de rieslingul italian când vorbiţi de Riesling. N-o să regretaţi.

Revenind la degustare, inima mea şi-a ocupat locul ei bine cunoscut chiar după primul vin, şi din fericire nici n-a mai migrat spre alte regiuni ale corpului toată seara :-) Care seară a fost un succes veritabil, cum numai deguatarea de Merlot de acum ceva vreme ţin minte c-a mai fost. Toate vinurile foarte bune, fiecare ales din regiuni reprezentative ale riesligului german, chiar dacă nu au reuşit să acopere toate regiunile semnificative. Am avut vinuri din Rheingau, din Mosel-Saar-Ruwer şi din Nahe - perlele rieslingului nemţesc.

Senzaţia serii a fost Riesling GG Dorsheim Goldloch 2006 produs de Schlossgut Diel, un vin din regiunea Nahe şi mândru purtător al apelaţiei Grosses Gewachs / Erste Lage (echivalentul unui Grand Cru din Burgundia). Un vin cu totul diferit de rieslingurile pe care le-am cunoscut până acum. Un vin extrem de elegant, cu o continuitate perfectă a aromelor de la prima adulmecare, la gust şi la finalul uluitor de lung. Salcâm, care evoluează în nuanţe de tei, şi miere, şi încă ceva ce scapă şi te face să mai tot încerci, să mai iei o gură, să mai adulmeci o dată. Un vin intrigant, de meditaţie.

Ce-a mai zăbovit prin paharele noastre? Pe scurt:

• Rudesheim Estate Riesling 2005 de la Georg Breuer din regiunea Rheingau, cu 12,5% alcool. Un nas îndrăzneţ de citrice şi banane, care au dispărut după puţină vreme făcând loc notelor de fructe exotice, gust fructuos cu puţină perlaţie, final lung proaspăt. Un vin plăcut.
• Balthasar Ress Schlossgut Reichartshausen 2006 din regiunea Rheingau, Kabinett, cu doar 10,5% alcool. Nas elegant citric (gref, lime) şi note florale, destul de reţinut. Gust proaspăt citric în care se simte dulceaţa (vinul este demisec). Final proaspăt, curat, mediu ca lungime. Un vin de gastronomie, pe care l-am şi testat alături de creveţi cu chipsuri de usturoi pe biscuţi de polenta cu ierburi de Provence - o asociere foarte bună!
• 2005er Bernkasteler Badstube Spatlese de la DRK Sozialwerk din regiunea Mosel-Saar-Ruwer, cu 11% alcool. Nas destul de puternic de citrice şi miere. Gust amplu fructuos, cam dulceag, cu o aciditate care nu reuşeşte să ţină piept zahărului din vin. Final lung, proaspăt.
• Bernkasteler Badstube 2003 Rieling Kabinett de la Dr. H. Thanisch din regiunea Mosel-Saar-Ruwer, cu 8,5% alcool. Este un vin pe care eu l-am mai degustat acum ceva vreme şi care ori nu a evoluat prea bine de atunci, ori a fost păstrat în condiţii oarecum improprii. Cu toate acestea, vinul şi-a arătat clasa şi a plăcut.

În concluzie, vinuri bune, care au plăcut tuturor, şi au contribuit la o atmosferă foarte plăcută aseară, la restaurantul Ginger.

2005er Bernkasteler-Kueser Weisenstein Riesling Spatlese

Oau, ăsta da nume de vin! Scurt, sonor, ușor de reținut :-) Ei bine, n-avem ce face, ăștia-s nemții: nume lungi, lucruri bune.

Comparativ cu celălalt riesling comentat acum câteva zile, aveam acum de-a face cu un exemplar din cealată regiune faimoasă din Germania, și anume Mosel-Saar-Ruwer. Vinul este produs de DRK-Sozialwerk în Bernkastel-Wittlich, este demidulce și are 11% alcool. Strugurii sunt culeși la un grad de coacere mai avansat față de primul (avem aici un Spatlese fata de Kabinett), deci vinul de față se pretează, cel puțin teoretic, la învechire. Dacă o fi așa, n-o să aflați de la mine, pentru că am făcut o pasiune pentru riesling și rup tot!

Vinul are o culoare aurie superbă, un nas puternic dar fin de miere, citrice și tușe minerale, completate de vagi note florale, un atac blând care învăluie gura în senzații dulci, mieroase, punctate de aromele citrice, completate de un final pe măsură, elegant. Un vin foarte plăcut, deși nu se ridică la înălțimea rieslingului de la Dr. Thanisch produs chiar în aceeași regiune.

Villa Gutenberg Johannisberger Erntebringer 2006 - Riesling Kabinett

Nas puternic cu arome fine de lime, lămâie și miere, cu vagi note minerale, un atac blând și dulceag de fructe echilibrat de aciditatea fermă, final mediu, proaspăt, puțin prea acid și un pic dur pe fundul limbii (puțin verde), ce strică impresia excelentă de până acum.

Vinul este vinificat demidulce cu doar 9,5% alcool, iar zahărul rămas este echilibrat foarte plăcut și măiastru de aciditate și parfumul puternic. Păcat de duritatea de pe final.

Vinul este produs de Richard Nagler în regiunea Rheingau, în care deține podgorii pe o arie foarte întinsă (între Rudesheim și Hochheim), ceea ce conduce la crearea unor vinuri cu caracter diferit în funcție de microclimatul podgoriei respective.

Pentru că tot am reușit să achiziționez 4 rieslinguri diferite de la acest producător, vom vedea împreună cam pe unde se situează calitativ Villa Gutenberg.

Helmut Hanka Riesling Kabinett 2006

Primul meu riesling din regiunea Rheingau s-a dovedit de o prospeţime surprinzătoare. Culoare galben pai limpede, cu uşoară perlaţie. Nas intens mineral cu note de miere şi florale. Gust cu dominantă grapefruit care se simte şi pe final, note de miere. Structură solidă, aciditate plăcută ce dă prospeţime vinului, ajutată şi de uşoara perlaţie. Final lung fructat şi proaspăt.

Vinul este vinificat în sec, are un conţinut de 12,5% vol. alcool şi vine într-un ambalaj original, cu striaţii pe gâtul sticlei.

Dar cine este producătorul? Podgoria Helmut Hanka este o afacere de familie de 7,5 hectare de viţă de vie cultivate în satele Johannisberg, Winkel, Geisenheim şi Rüdesheim din regiunea Rheingau. Vinurile se îmbunătăţesc în interiorul unei străvechi pivniţe, care permite maturarea Rieslingului de Rheingau şi a Spätburgunder-ului tipice, datorită condiţiilor climatice favorabile în acord cu îmbătrânirea blândă şi grijulie. Există şi un bar lângă podgorie unde oaspeţii pot petrece câteva ore extrem de plăcute.

Riesling german: ambrozie cu iz de Metalochimice si Menaj

Deşi am cumpărat de vreo 5-6 luni două sticle de Riesling nemţesc de calitate importate de cei de la Carl Reh (Allah să-i binecuvânteze!), nu m-a lăsat inima să le deschid de unul singur. Până acum vreo 3 zile când am clacat şi am poftit la ele mai ceva ca o gravidă aflată în faza de poftă terminală.

Sticlele le-am luat ca probă practică pentru cursul de analiză senzorială online de care v-am povestit, şi deşi nu era cazul să mă arunc la un riesling aşa de calitativ doar în scopuri didactice, altceva nu am reuşit să găsesc pe marea şi bogata piaţă de vinuri bucureşteană. Aşa că am oftat şi am scos din pungă pe la 190 RON pentru cele două rieslinguri din 2003 din regiunea Mosel-Saar-Ruwer - mai precis din Bernkastel. Cei care au intrat deja în sevraj în acest punct îşi pot rezolva problema la eVinoteca de unde am luat vinurile Dr. Thanisch.

Am deschis cum spuneam o sticlă de riesling Kabinett (adică un vin ceva mai uşurel făcut din struguri culeşi mai timpuriu), adusă la o temperatură de 10-11 grade. Şi nu mică mi-a fost uimirea la prima adulmecare a paharului când am simţit miros de gaz. M-am uitat în jur să văd de unde o fi intrat mirosul - nimic. Deodată m-a lovit epifania: e de la riesling! Mi-am adus subit aminte că citisem undeva despre izul de kerosen al rieslingurilor nemţeşti de calitate. Aşa deci, e de bine să miroasă aşa cum mirosea pe vremuri prin magazinele de metalochimice şi menaj.

Cercetând un pic problema pe net şi în superba "The Oxford Companion to Wine" a lui Jancis Robinson am aflat că acest ciudat iz se datorează unor compuşi chimici (1,1,6-trimethyl-1,2-dihydronaphthalene sau TDN pe scurt) care apar în strugurii acestui soi, cu precădere în cei de calitate superioară produşi de viţe mai bătrâne. Cu cât vinul este învechit mai mult timp la sticlă, cu atât acest caracter va fi mai pronunţat. Aşa că, dacă nu vă place acest miros, nu învechiţi prea tare rieslingurile! S-ar putea ca izul de kerosen să vă strice tot cheful.

Cu toate că aromele acestui riesling au fost extraordinare - florale, coajă de lămâie şi lime, miere - iar aciditatea vinului a complementat superb slabul conţinut de alcool de numai 8.5%, puternicul miros de petrol a fost cam mult pentru mine. Abia după a treia zi de păstrat sticla cu cu sistem de dop vidat petrolul s-a mai estompat un pic şi m-a lăsat să admir în voie restul de arome.

Unora le place asocierea acestor arome cu petrolul, altora nu (subsemnatul inclus). Însă până la urmă - ca în toate aspectele ce ţin de lumea gusturilor şi a mirosurilor - totul e o chestiune de preferinţe personale... şi de număr şi calitate a receptorilor nazali ai fiecăruia!