Se afișează postările cu eticheta Shiraz. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Shiraz. Afișați toate postările

marți, 15 octombrie 2013

2 verticale de excepție: Syrah și BV de la Bessa Valley

Întrerup tăcerea care s-a așternut de mai bine de un an pe blogul meu pentru a împărtăși cu voi un eveniment de excepție: două verticale ale celor mai bune vinuri produse la Bessa Valley în Bulgaria sub eticheta Enira. Titlul m-a dat deja de gol, este vorba de superbul BV și de nu-mai-puțin-plăcutul Syrah, edițiile din 2007, 2008 și 2009.

Vinurile ne-au fost oferite de Ghenadie Bobeică de la WineRo și au fost degustate, savurate, discutate și apoi visate de cei ai casei: Dana și Ionuț, Radu, Mircea Niculescu de la WineRo și gazda Cezar Filip de la Ginger.

După mai multe ore de acomodare prin decantoare, vinurile mi-au spus așa. Syrah:

Syrah 2009
  • a avut cel mai intens nas din cele 3 syrah-uri, însă nu și cel mai complex sau evoluat, fiind și cel mai tânăr. Note de fructe negre, ciocolată
  • tipic Enira, rotund, bine integrat
  • final foarte lung, cu o notă puțin amăruie deloc deranjantă, care dispare pe măsură ce vinul se odihnește în pahar (dacă are timp!)
  • virează gustativ spre prună afumată și fructe mai dulci, confiate (probabil odată cu încălzirea în pahar)
  • potențial bun
Syrah 2008
  • nas destul de reținut, puțin metalic, cu accente de piele, cacao (ciocolată neagră), fructe negre
  • în gust se disting roșii uscate, caramel, fructe
  • final lung, note vag amărui, pare mai puțin complex ca 2009
  • corp mai subțire decât 2009
Syrah 2007
  • cel mai tipic dintre cele 3 syrah-uri
  • cel mai elegant nas dintre cele 3, destul de intens, cu arome de fructe negre, caramel, aluzii de bitum (nu mult, doar cât să-i șadă bine unui syrah)
  • gust intens, rotund, cu fructe, care crește în senzația de dulce odată cu încălzirea în pahar
  • final foarte lung, de nivelul lui 2009, dar fără nota amăruie și mai complex
Ordinea preferințelor mele:
  1. Syrah 2007
  2. Syrah 2009
  3. Syrah 2008
Să trecem acum la BV, cupajul de 4 soiuri -- Syrah, Cabernet, Merlot și Petit Verdot -- în proporții egale. BV este unul din vinurile cu cel mai lung final pe care le-am cunoscut până acum. Cine vrea să afle cum e un vin cu un final de peste 20 de secunde, poate încerca un BV 2008.

BV 2009
  • nas nu exploziv, dar plăcut, cu note de fructe negre, elegant, puțin rășinos
  • în gură vinul este rotund, dar cu tanini ceva mai robuști inițial, care dispar repede
  • final lung plăcut, complex, mai scurt decât al celor din 2008 și 2007
BV 2008
  • nas intens, elegant, cu note de cafea și fructe negre
  • rotund în gust, intens, amplu, cu fructe și condimente
  • final foarte lung, complex, cu fruct și note dulci
BV 2007
  • nas mai reținut decât 2008, dar elegant, cu fructe negre și note de bitum (se simte cel mai bine syrah-ul din el)
  • gust intens, rotund, note mai dulci decât 2008
  • final foarte lung
Ordinea preferințelor mele:

  1. BV 2008
  2. BV 2007
  3. BV 2009
Un singur regret am: am lăsat vin în decantoare la plecare! Așa ceva nu se face, mai ales cu astfel de vinuri.

joi, 5 mai 2011

Shirazuri de pretutindeni

Dacă tot am scris despre degustările în orb de Fetească Neagră și Cabernet Sauvignon, am să scriu puțin și despre prima din seria degustărilor în orb din această primăvară: cea de Shiraz.

A avut loc pe 24 martie la restaurantul Ginger și i-a avut ca participanți pe Alin, Dana și Ionuț, Ghenadie Bobeică și Mircea Niculescu de la Winero, gazda noastră Doru Pencea și ca invitat special pe Alin Lăzărescu de la Heinrig Distribution.

Iată cele 10 vinuri degustate și clasamentul acestora:

După cum se vede, vinurile au fost bune cu excepția Cornas-ului cu defect. Pentru mine cel mai bun vin a fost Shirazul Enira, care a marcat 89 de puncte, un vin complex, cu un final superb. Acesta a fost urmat în topul preferințelor personale de Erotikonul celor de la Crama Oprișor, un vin excelent, cu tipicitate bună, gust intens și o persistență deosebită, în ciuda unei acidități puțin cam ridicate.

Hedonistul 2008 a fost parcă sub ediția 2005, cu un nas intens dar simplu și cu un final dominat de notele lemnoase.

La capitolul calitate-preț, Jinda-Lee cred că a condus detașat la cei numai 20 de lei cât face. Nici Peter Lehmann Barosa nu e mai prejos la cei 37 de lei, dacă ne uităm că de pildă The Hedonist face 93 de lei iar Erotikon bate suta de lei (la Vinexpert cel puțin).

miercuri, 20 octombrie 2010

Un nou producător bulgar: Katarzyna

În urma vizitei la Metro Plovdiv efectuată cu ocazia vizitei la Bessa Valley de care am povestit anterior, m-am ales cu 2 sticle de vin ale unui producător bulgar de care n-auzisem nimic: Katarzyna Estate. Sincer să fiu am luat vinurile în primul rând datorită prețului ceva mai ridicat decât uzualele vinuri de Metro, și datorită abțibildului de pe una din sticle, care se lăuda cu o dublă medalie de aur la San Francisco International Wine Competition.

Dar cine e această Katarzyna?

Katarzyna Estate este o podgorie situată în sud-estul Bulgariei, chiar la granița cu Grecia și Turcia. Moșia a fost inaugurată oficial în 2007, dar prima recoltă a fost 2006. Ea aparține grupului Belvedere Bulgaria, parte a grupului francez Belvédère Groupe, care a cumpărat 550 de hectare de teren prin 2002.

Climatul este unul temperat-continental cu influențe mediteraneene puternice, iar ceea ce face zona una valoroasă pentru producția de vin de calitate este coridorul de aer ce se formează între muntele Sakar și munții Rodopi de răsărit. Acolo unde se află Katarzyna Estate soarele strălucește mai mereu deasupra plantațiilor de Cabernet Sauvignon, Merlot, Cabernet Franc, Syrah, Malbec, Tempranillo, Petit Verdot, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Viognier și varietății locale Mavrud.

Dar să vedem și vinurile, nu?

Primul a fost un cupaj de Cabernet Sauvignon cu Merlot și poartă numele de Question Mark 2008.

Un vin încă puțin cam tânăr, cu tanini bărbătești, reflexii violacee. Cu toate astea aduce mult aromatic cu Cabernetul de la Enira -- să fie oare terroir-ul la mijloc? Cine știe.

Vinul se prezintă cu un nas bombastic, de lume nouă, în care abundă prunele, coacăzele negre, cireșele negre și te miri ce alte fructe înrudite, gustul este cu mult fruct, corpul este solid, cu structură bună, iar finalul destul de lung, plăcut. Aciditatea bună îl face un bun partener la masă, eu l-am încercat alături de un mușchi maturat Elena (specialitate bulgărească achiziționată de la frații bulgari din Metro) și de bucatini amatriciana cu sos de roșii, bacon și parmezan - a mers de minune cu amândouă.

Un vin care promite, dacă nu scăpăm din vedere că prima recoltă a fost 2006, deci vorbim de o podgorie relativ tânără.

Al doilea a fost Encore Syrah 2008.

Vinul aduce inițial cu un Gigondas de calitate ridicată. Nas mediu spre puternic, deși nu exploziv, cu tipicitate superbă. Notele de bacon se împletesc fericit cu cele de fructe negre și lemn, iar notele suav vanilate întregesc un nas de o complexitate peste medie. Se dezvoltă și tușe intrigante de coacăze negre, ce adaugă un plus de complexitate.

În gură vinul se dovedește a fi corpolent, echilibrat, cu structură, tanini destul de finisați pentru tinerețea lui. Finalul mediu spre lung cu note sobre de fructe negre completează o frumoasă imagine creată de acest vin din sud-estul călduros al Bulgariei, chiar la granița cu Grecia și Turcia.

În concluzie, o surpriză foarte plăcută acest până acum necunoscut producător bulgar (mă rog, la fel de bulgar ca și Enira :-) ), de la care mă aștept la mult mai multe în anii următori, odată cu maturizarea plantației. Sper să-l importe careva și-n Românica în curând. Na zdrovie!

P.S. Mai multe despre isprăvile acestui producător aici.

duminică, 10 ianuarie 2010

Jacob's Creek Shiraz Reserve 2006

Am cumpărat acest vin dintr-o eroare, intenționând să iau, de fapt, Shirazul Bin 50 de la Lindeman's (mulţumesc lui Alin pentru corecţie, aş fi greşit a doua oară, duh!) degustat și apreciat de noi nu foarte mult timp în urmă la Ginger. Dar asta a fost să fie, am luat o sticlă de Shiraz simplu promoția 2007 și un mai șmecheră, Reserve, din 2006. Prima nu mi-a plăcut cine știe ce, așa că n-am notat impresiile pe hârtie.

Sora ei mai mare și cu sânge albastru produsă din struguri aleși unul și unul bla bla bla - știți deja povestea - are ceva alcool în vine, cam 14,5% și o culoare roșie granat frumoasă și intensă, miroase ca un vin australian, adică puternic, a prune și piele cu note de mirodenii, are un gust intens și plin, cam concentrat, de prune, cireșe amare și poate vișine, care continuă și în finalul lung, piperat. După ce respiră o vreme, notele de piele și mirodenii sunt acompaniate și de note puțin dulci și de vanilie, care nu dau deloc rău la imaginea de ansamblu. Un vin bun, nu neapărat idealul meu de shiraz, dar de încercat, mai ales pe timp de iarnă. Nu cred c-am plătit mai mult de 50 de lei pe el la Real.

vineri, 4 decembrie 2009

Shirazul cel orb şi gloata însetată

Am comis-o din nou la degustarea de grup de la Ginger, de data asta ne-am uitat la 8 Shirazuri chioare, cu sacul pe cap adică. Noi la ele da, ele la noi nu.

Pentru că vinurile au fost deja descrise şi discutate pe larg de mai harnicii participanţi Radu şi Alin, am să-mi limitez avântul descriind numai primele 3 clasate, care s-au regăsit la mai toţi cei care au fost acolo, chiar dacă nu în aceeaşi ordine.

1. Cel mai bun mi s-a părut Hedonist-ul 2005 de la Walter Clappis. Un vin care a evoluat frumos de acum mai bine de 2 ani de când l-am încercat prima oară. Cu o culoare rubinie închisă, aproape neagră la turnarea în pahar, cu un nas fin, aromat, cu note de mure, afine, vișine și tușe animale, o corpolenţă bună, cu un final extrem de lung, condimentat, ce parcă se amplifică din ce în ce mai tare după ce l-ai înghiţit și cu lemnul bine integrat, vinul este un candidat excelent pentru mâncărurile mai consistente de la masa de Crăciun. 69 de lei la Vinexpert.

2. Pe locul doi am pus Lindemans Bin 50 Shiraz 2007, care a scos la mine un nas destul de puternic de mure şi afine cu note de cafea, o limbă condimentată şi cu fruct şi note de cafea/cacao retronazal, lemn bine integrat şi un final suficient de lung. La cei 30 de lei cât a făcut, este un vin neapărat de cumpărat în mai multe exemplare.

3. Pe locul trei cu voia dumneavoastră s-a clasat un localnic pe numele lui de scenă Syrah 2008 de la Recaş. Da, Syrah, cu r-ul graseiat franţuzit şi sprâncenele arcuite oleacă a dispreţ, vinul s-a dovedit un shiraz în travesti. Nas puternic de lumea nouă, puternic fructat, gust plăcut, puţin sec iniţial, apoi se simte şi fructul, tanini destul de fermi (deh, vinul e june), final lung învăluit în fruct. Nu e prea sofisticat totuşi, dar nici preţul nu pretinde asta: doar 21 de lei la Metro.

Sunt tare necăjit de modul în care a "evoluat" versiunea din 2007 a aceluiaşi Syrah de la Recaş, din care m-am înfruptat de nenumărate ori, şi cu care mi-am tapetat europivniţa. Am mai avut o dată aceeaşi dezamăgire nu demult, la avanpremiera degustării vinurilor de la raft a celor de la Vinul.ro, dar mi-am spus că o fi de la proasta păstrare a vinului. De data asta însă vinul a provenit chiar din europivniţa mea, unde stă la 12 grade de când l-am cumpărat de la Metro anul trecut. Vai, vai, vai. Gust de bombonele... Quelle deception!

În rest, multlăudatul Syrah 2007 de la Enira a fost degustat de mine cu inima mai degrabă decât cu mintea, aşa că n-am nicio notiţă despre el. Un vin frumos, cam prea tânăr însă, cu care m-aş reîntâlni cu mare plăcere peste 2-3 ani. Mulţumim lui Ghenadie Bobeică de la Winero pentru trataţie!

duminică, 3 februarie 2008

Vinterra Black Peak Shiraz 2004

Deşi este primul shiraz românesc (pe care eram, natural, foarte curios să-l gust) şi mai este şi medaliat cu aur la Vinvest 2006, vinul celor de la Vinterra mi s-a părut o mare dezamăgire.

Iniţial m-a surprins plăcut aroma vinului, destul de puternică. În gură însă vinul dezamăgeşte. Slab. Şi chiar nu înţeleg aprecierile laudative făcute şi de Cezar Ioan acestui vin! Poate că sticla din care am degustat eu a fost greşit păstrată, iar vinul a avut de suferit. Poate. Însă nu am sesizat vreun defect flagrant, ceea ce mă face să mă cam îndoiesc de justeţea evaluărilor primite de vinurile româneşti. Care-ţi iei, frate, bani de pe la aştia?

duminică, 20 ianuarie 2008

Concha y Toro - Sunrise Shiraz 2006

Al doilea shiraz pe care l-am încercat.

Culoare roşu închis cu tente violet. Nas puternic cu arome de fructe negre, stejar. Prima impresie pe limbă: dulceag, puternic alcoolizat, parfumat, structurat. Apoi alcoolul nu a mai deranjat, însă parcă prea mult zahăr rezidual în post-gust, care dezechilibrează puţin vinul. Senzaţie piperată după înghiţire. Finish lung. Light to medium body.

Mi-a plăcut mai mult The Hedonist-ul lui Walter Clappis.
Ce spun ei despre vin:

Variety: Shiraz
Origin: Central Valley
Harvest: Hand picked and mechanical harvest in April
Soil: Colluvial
Aging: 70% in stainless steel tanks for five months and 30% in two to three years old medium toast American oak barrels for three months
Colour: Intense red with violaceous hues
Nose: Varietal with blackberries, pepper and toast notes
Flavor: Soft body, harmonic and great balance
Enjoy with: Meat and mature cheese

luni, 17 decembrie 2007

The Hedonist / Shiraz 2005

Primul contact cu soiul Shiraz s-a dovedit de bun augur. Deşi este şi primul vin închis cu un screwcap. Hmmm. Vezi aici o discuţie interesantă despre acest tip de dop.

Culoare rubiniu închis, aspect aproape negru când este turnat în pahar. Nas fin, extrem de aromat (floral), oarecum greu / dens (body).

Un vin cu gust fructat, cu aromă oarecum florală. Senzaţie intensă de condiment (piper?), însă cu tentă dulceagă, nu agresivă - persistentă ca gust secundar. Catifelat. Gust secundar de prune (poate chiar compot de prune) - foarte persistent.

Câte ceva despre producător: Walter Clappis Wine Co., McLaren Vale. Biodynamic practice, not certified but considering certification. Walter Clappis has been farming his 32 hectare vineyard organically since 1997, biodynamically since 2002. The first wine to be released from the vineyard - a 2005 shiraz called The Hedonist - is a good, spicy, earthy expression of McLaren Vale.

Walter Clappis has been making wine for 28 years and is considered one of Australia's most outstanding Winemakers, being the only Winemaker to have ever won the Dan Murphy Trophy three times. During the 20 years Walter owned Ingoldby Winery, he amassed a total of 37 trophies and 124 gold medals, including the highly prestigious Bushing King Award for the most outstanding red wine.

Şi părerea lui Jancis Robinson despre acest vin.
Blog Widget by LinkWithin