vineri, 30 aprilie 2010

O seară cu Santomas din Istria slovenă

Săptămâna trecută am participat cu plăcere la o seară de vinuri slovene organizată de producătorul Santomas la restaurantul Ginger. Nu-mi erau străine parte din vinurile acestui producător mai puţin cunoscut la noi, aşa că am acceptat imediat invitaţia transmisă de Eugenia Dumitru de la Monteko, importatorul acestor interesante vinuri.

Evenimentul a început printr-o prezentare a istoriei acestor vinuri, a tradiţiei de vinificatori a familiei Glavina, aflată acum la a cincea generaţie! -- avem noi, oare, măcar un exemplu de ceva, vin sau alt produs, ce este acum produs de a 5-a generaţie? Şi ei au trecut prin comunism, dar uite c-au avut noroc şi-au reuşit să-şi păstreze viile în tot acest timp.

Seara a continuat, fireşte, cu degustarea a 6 vinuri, fiecare fiind servit alături de un fel de mâncare menit să-l pună mai bine în valoare. Despre vinuri a scris şi un alt participant la eveniment, Alin. Vinurile sunt extrem de interesante, bine lucrate, cu o culoare foarte intensă, dar şi destul de bărbăteşti (tanini robuşti). Însă cele mai bune dintre ele (gama Antonius şi în special cele din soiul Refosk - Refosco) excelează cu adevărat la buchetul aromatic şi la evoluţia în pahar, fiind adevărate vinuri de meditaţie.

Un singur lucru m-a întristat la aceste vinuri: creşterea de preţ. Dacă toamna trecută, când nu prea le ştia nimeni, Refosk-ul Antonius se vindea la 70 de lei, acum a ajuns 120 de lei. Ce înseamnă publicitatea în lumea vinului... o creştere de mai bine de 70% în preţ.

Ca să închei într-o notă pozitivă, în ton cu impresiile cu care am plecat acasă în acea seară, vă invit să vă uitaţi ce minunăţie de website are acest producător sloven, cu ce lux de detalii şi ce prezentare atractivă - cred că mulţi (dacă nu toţi) producătorii români ar trebui să înveţe ceva din acest exemplu.

Un producător de tradiţie continuată cu cinste de actualul proprietar, Ludvik Glavina, un om plăcut, deschis, modest, vinuri interesante şi de calitate. Mulţumesc, Santomas, şi la bună revedere!

miercuri, 28 aprilie 2010

Babich Hawkes Bay Sauvignon Blanc 2006

Un Sauvignon Blanc din Noua Zeelandă aflat, după părerea producătorului, la apogeu. Deşi face parte din gama value a acestui producător, vinul este extrem de plăcut şi de proaspăt în ciuda vârstei.

Un nas plăcut de fructul pasiunii şi note de piersică, puţin soc, care dispare şi lasă locul notelor de ardei gras, vinul are un gust proaspăt, cu fruct şi puţin mineral, final destul de lung, proaspăt, cu tentă de grapefruit.

Un vin foarte plăcut, care a mers de minune cu creveţii pe biscuit de mămăligă cu ierburi de Provence şi cu creveţii cu spaghete sticloase şi curry.

75 de lei la restaurantul Ginger.

marți, 27 aprilie 2010

Erotikon Merlot 2008 - sexy, dar cam atât

Am cumpărat trei sticle de Erotikon 2008 pentru că mi-au plăcut la GoodWine, şi oricât de mult am încercat să amân inevitabilul inventând tot felul de tertipuri şi pretexte, duminică nu s-a mai putut şi am destupat un Merlot. Care Merlot este recolta 2007, deşi ediţia Erotikon este 2008. Funny.

Lăsând la o parte frumuseţea etichetei, destul de controversate, de altfel, dar atingându-şi scopul scontat, de altfel, vinul a poposit mai bine de 1 oră în carafă, după care am început să-l miros temeinic cale de încă 2 ore. La început a fost cam timid, pesemne că 1 oră a fost prea puţin pentru el, dar cum era ora mesei, s-a achitat elegant de îndatoriri, înnobilând muşchiuleţul de porc la tavă cu cimbru pe mere coapte şi presărat cu piper de Sichuan.

Vinul a plecat de la un nas cam nefocusat de prune şi cireşe negre destul de neimpresionant, a trecut apoi prin mure, prune şi fructe negre de pădure (indistincte), pentru ca apoi, mai pe seară, să degaje superbul miros de coacăze negre, tămâie şi mure. Deja seara nasul a fost elegant, nici prea timid, nici prea ostentativ, cu ceva vanilie şi lemn ascunse cu dibăcie printre fructe. Merlotul îmbracă frumos gura cu fructele negre, note de cafea şi ciocolată şi ceva note dulci, nedominante însă, face însă pe nebunul etalându-şi muşchii destul de proeminenţi, iar finalul destul de lung îşi lasă notele de baric cam prea ostentativ, alături de fructele negre, sobre, elegante.

Senzaţia mea este că vinul este încă în faza de adolescenţă neastâmpărată, deşi se vede limede că vorbim de un exemplar de soi nobil, ce deja a deprins arta conversaţiei intelectuale, fine, convingătoare, dar mai are de studiat măcar 1-2 ani pentru a-şi domoli impetuozitatea şi a ne uimi cu adevărat.

vineri, 16 aprilie 2010

Serego Alighieri Possessioni Roso 2006 (Masi)

Am mai pomenit despre onorabilul ancestor al acestui producător în alte articole, cine este interesat poate vizita site-ul Serego Alighieri. Aici mă voi mărgini să descriu licoarea din sticlă.

În primul rând sunt extatic pentru că am prins o sticlă bine păstrată, necoaptă de căldură sau bătută în creştet de soare. Celelalte două cumpărate de la magazinul Recaş de pe Dimitrie Cantemir colţ cu Lânăriei (lângă liceul Şincai) au suferit, sărmanele, de aceste beteşuguri, şi eu odată cu ele.

Vinul pare să fie dacă nu la apogeu, aproape acolo, perioadele recomandate pe net de unii fiind 2007-2010 sau de alţii 2008-2011. În ambele situaţii suntem cam pe acolo, deci ediţia 2006 este o alegere nimerită pentru destupare acum.

Vinul este plăcut aromat, iniţial emanând cireşe roşii, vişine şi note de piele, urmând să evolueze către tonuri ceva mai grave de coacăze negre şi parcă prune (alţii amintesc şi de afine şi mirodenii exotice pe net). În gură vinul are o concentraţie plăcută, fruct şi prospeţime, tanini destul de fini, dar nu feminini, iar finalul este mediu spre lung, cu fruct şi note de piele, cald dar proaspăt. Destul de elegant ca gust, plăcut, dar nu debordează de complexitate.

Nu l-am băut la masă, dar am mai ronţăit câte ceva alături de vin, şi pot spune că merge bine cu brânzeturi cum este Brie sau schwaitzer/emmentaler, nu cele maturate, sau cu salamuri nu foarte picante sau sărate. Costă pe la 44 de lei şi este importat de Cramele Recaş.

Un sfat pe final: beţi-l în ziua în care deschideţi sticla, pentru că nu rezistă prea bine la frigider nici chiar cu sticla vidată.

marți, 6 aprilie 2010

Drăgaică Roșie 2008, Crama Oprișor

În urma impresiei mai mult decât plăcute pe care mi-a lăsat-o Drăgaica Roșie la salonul GoodWine 2010 am decis să-i mai dau o șansă acestui cupaj din 4 soiuri (Cabernet, Pinot, Syrah și Merlot) a celor de la Oprișor. Mi-am spus părerea despre versiunea 2007 a acestui cupaj, care la acea vreme nu m-a uimit chiar deloc.

La deschiderea sticlei, după șambrare, vinul a eliberat niște arome de vișine și de prune coapte ce se simțeau, pesemne, captive de prea multă vreme în sticlă de s-au folosit de acest prilej pentru a evada pe grabă. Mi-au dat impresia de vin simplu, de lume nouă, ultra aromat și mai deloc complex. Asta să fie, oare, a doua ediție a Drăgaicei, m-am întrebat nedumerit și cu oleacă de dezamăgire.

După ceva vreme, vinul a început să vireze spre nuanțe mai grave, mai pline, coacăzele negre luând locul zburdalnicelor vișine într-o încercare vădită de a-mi demonstra că mai devreme pur și simplu m-am pripit. În gust se simt acum și tușe de cafea. Oare ce-o mai ascunde vinul, mă întreb cu curiozitatea de-acum stârnită?

Gustul este proaspăt, plin de fruct, cu tanini moi, destul de ușor, dar nu țipător. Finalul este destul de lung, proaspăt, cu arome mai reținute, care distanțează vinul de exponentele clasice ale lumii noi. Notele amărui ale versiunii 2007 nu sunt deloc prezente aici.

Ah, da, vinul a mai evoluat un pic în pahar și m-a binecuvântat cu acea aromă ce aduce a tămâie pe care o iubesc! Nu știu cât va dura, dar știu că nasul meu trebuie să stea acum în pahar și nu deasupra tastelor. Pe curând!

joi, 1 aprilie 2010

Cono Sur 20 Barrels Limited Edition Pinot Noir 2007

Prune și cireșe se contopesc cu notele de piele, poate și ceva smeură sau căpșuni în fundal, care se ițesc mai degrabă în finalul mediu spre lung. Vinul este proaspăt și cu tanini fini, ce completează frumos aromele de fruct, piele și notele estompate de tutun ce se simt mai mult retronazal. Deși de lume nouă, vinul are o finețe aparte, ce-l distinge de "cocotele" parfumate cu care ne-a obișnuit acest stil. Nu aduce totuși o complexitate deosebită sau vreo evoluție spectaculoasă în pahar.

Pentru a crea acest vin, producătorul chilian culege strugurii manual, îi sortează și-i desciorchinează cu atenție, apoi îi supune unei macerații carbonice în cuve deschise (stil Beaujolais nouveau). Boabele sunt zdrobite apoi cu picioarele în stil tradițional, iar vinul este maturat, după încheierea fermentării, în butoaie noi de stejar franțuzesc timp de 12 luni. Mai multe despre vin aici.

La noi prin Cramele Recaș începând cu 70 de lei sticla.
Blog Widget by LinkWithin