Pentru că mă tot lamentam acum ceva timp despre cât de costisitor este sportul ăsta cu degustatul vinurilor, am "găsit" şi o soluție, pe numele ei de fată "taxa de dop". Ce este taxa de dop? Categoric, nu este o dare ce trebuie plătită statului pentru fiecare sticlă de vin cu care ne mângâiem esofagul, ci e un cu totul alt animal.
Taxa de dop este o taxă pe care o percepe un restaurant atunci când clientul îşi aduce propria sticlă cu vin pentru a o bea la masă. Taxa acoperă deschiderea sticlei şi servirea vinului în vesela aparţinând restaurantului. Taxa de dop variază în SUA între zero (!) şi $25 per sticlă, ceea ce este puţin dacă ne gândim că un restaurant pune un adaos de 200-400% pe vinuri.
Buun, dar se practică, oare, la noi acest plăcut obicei? Răspunsul este: şi da şi nu. Da pentru locaţiile care organizează evenimente (nunţi, botezuri, cununii) la care românul încearcă şi el, săracul, să mai pună ceva frâu dezastrului financiar şi aduce el vinul la masă. În astfel de situaţii taxa se percepe per participant la eveniment şi diferă între sticla de vin şi cea de tărie. Răspunsul este nu pentru orice altceva. Deci pentru cei care şi-ar dori să se bucure de vinul trofeu păstrat cu sfinţenie în pivniţă pentru "Ocazia" specială, veşti proaste: la noi încă nu merge cu taxa de dop. Of, of, măi, măi.
A trecut ceva timp şi apă pe Dâmboviţa de când Cătălin Păduraru discuta cam despre acelaşi lucru. Degeaba însă, trăim în România şi aici e încă patria celor care vor să devină nababi peste noapte şi dacă se poate fără prea mult deranj.
Tot de la restaurantele străine e speranţa. Am să întreb de curiozitate la toate restaurantele la care ies să vedem dacă acceptă aşa ceva, chiar şi neoficial. Vă ţin la curent!
Taxa de dop este o taxă pe care o percepe un restaurant atunci când clientul îşi aduce propria sticlă cu vin pentru a o bea la masă. Taxa acoperă deschiderea sticlei şi servirea vinului în vesela aparţinând restaurantului. Taxa de dop variază în SUA între zero (!) şi $25 per sticlă, ceea ce este puţin dacă ne gândim că un restaurant pune un adaos de 200-400% pe vinuri.
Buun, dar se practică, oare, la noi acest plăcut obicei? Răspunsul este: şi da şi nu. Da pentru locaţiile care organizează evenimente (nunţi, botezuri, cununii) la care românul încearcă şi el, săracul, să mai pună ceva frâu dezastrului financiar şi aduce el vinul la masă. În astfel de situaţii taxa se percepe per participant la eveniment şi diferă între sticla de vin şi cea de tărie. Răspunsul este nu pentru orice altceva. Deci pentru cei care şi-ar dori să se bucure de vinul trofeu păstrat cu sfinţenie în pivniţă pentru "Ocazia" specială, veşti proaste: la noi încă nu merge cu taxa de dop. Of, of, măi, măi.
A trecut ceva timp şi apă pe Dâmboviţa de când Cătălin Păduraru discuta cam despre acelaşi lucru. Degeaba însă, trăim în România şi aici e încă patria celor care vor să devină nababi peste noapte şi dacă se poate fără prea mult deranj.
Tot de la restaurantele străine e speranţa. Am să întreb de curiozitate la toate restaurantele la care ies să vedem dacă acceptă aşa ceva, chiar şi neoficial. Vă ţin la curent!
0 comments:
Trimiteți un comentariu