Mă gândeam deunăzi cât de norocos sunt că am dat întâmplător peste vinuri, cu aromele lor superbe, cu gusturile lor complexe şi ademenitoare, cu lumea lor aparte. Totul era la început un mister: cum e posibil ca dintr-o amărâtă de iederă să iasă un aşa lichid înnebunitor, un univers de mirosuri, arome şi sugestii, ceva ce în rare situaţii te poate face să tremuri şi să plângi, uimit de perfecţiunea ce tocmai a alunecat, sfioasă, pe gâtul tău.
Şi ca orice mister şi aceasta invită la cunoaştere. La încercarea de a-i risipi vraja şi de a-i afla înţelesurile ascunse. M-am pus, deci, pe studiat şi degustat. ...Ceea ce fac şi acum, aproape doi ani mai târziu. Şi ceea ce sper că voi face în continuare ani de-acum înainte.
Un gând mă zgârmă însă şi nu-mi dă pace: deşi e "doar un hobby", vinul se dovedeşte un sport extrem de costisitor. De cele mai multe ori un vin bun e greu de găsit sub 50 de lei, iar exemplarele care-ţi dau realmente fiori sar de 90. O fi poate piaţa românească de aşa natură (am întâlnit destule păreri în acest sens), n-o fi, cert este că vinul costă serios. Şi nu numai vinul: o pivniţă chiar şi electrică, de apartament, te duce pe la 7000 de lei, accesoriile pe la minim 1-2000. Dacă vrei să te bucuri de un vin bun în compania unor bucate pe măsură, dai iar peste "particularitaăţile" pieţei româneşti de restauraţie de astă dată, unde preţul unei sticle se învârte pe la dublul sau triplul preţului dintr-un magazin de specialitate (care numai mic nici ăsta nu-i).
Poate de aceea s-au şi apucat mulţi iubitori de vin de gătit acasă. Sigur, gătitul este în sine un hobby extrem de plăcut, însă poate oferi şi celui care nu este dispus sau nu-şi permite să dea pe un Amarone 3-400 de lei în loc de "numai" 120 în magazin ocazia de încerca acest vin deosebit în combinaţia potrivită. Pe mine, unul, mă rupe când văd că nici măcar vinurile româneşti de calitate sunt invizibile în listele majorităţii restaurantelor. Măcar un Prince Stirbey să fie, un La Cetate ceva, ceva sunt 100 de lei sticla. Slabă mişcarea...
Citeşti despre tot felul de vinuri, înveţi despre tot felul de vedete străine din lumea vinului, ai vrea să avansezi cât poţi de repede, să treci prin cât mai multe, să-ţi creezi acel cadru de referinţă, acea bibliotecă de vinuri de care ai neapărată nevoie. Şi te loveşti de cruda realitate pecuniară de care m-am lamentat mai sus.
Soluţii? Nu sunt prea multe. Ori îţi găseşti un grup cu care să împarţi achiziţiile, ori te resemnezi şi mergi înainte cu încetinitorul pe drumul vinului. Grupul sună parcă mai distractiv, aşa-i?
Şi ca orice mister şi aceasta invită la cunoaştere. La încercarea de a-i risipi vraja şi de a-i afla înţelesurile ascunse. M-am pus, deci, pe studiat şi degustat. ...Ceea ce fac şi acum, aproape doi ani mai târziu. Şi ceea ce sper că voi face în continuare ani de-acum înainte.
Un gând mă zgârmă însă şi nu-mi dă pace: deşi e "doar un hobby", vinul se dovedeşte un sport extrem de costisitor. De cele mai multe ori un vin bun e greu de găsit sub 50 de lei, iar exemplarele care-ţi dau realmente fiori sar de 90. O fi poate piaţa românească de aşa natură (am întâlnit destule păreri în acest sens), n-o fi, cert este că vinul costă serios. Şi nu numai vinul: o pivniţă chiar şi electrică, de apartament, te duce pe la 7000 de lei, accesoriile pe la minim 1-2000. Dacă vrei să te bucuri de un vin bun în compania unor bucate pe măsură, dai iar peste "particularitaăţile" pieţei româneşti de restauraţie de astă dată, unde preţul unei sticle se învârte pe la dublul sau triplul preţului dintr-un magazin de specialitate (care numai mic nici ăsta nu-i).
Poate de aceea s-au şi apucat mulţi iubitori de vin de gătit acasă. Sigur, gătitul este în sine un hobby extrem de plăcut, însă poate oferi şi celui care nu este dispus sau nu-şi permite să dea pe un Amarone 3-400 de lei în loc de "numai" 120 în magazin ocazia de încerca acest vin deosebit în combinaţia potrivită. Pe mine, unul, mă rupe când văd că nici măcar vinurile româneşti de calitate sunt invizibile în listele majorităţii restaurantelor. Măcar un Prince Stirbey să fie, un La Cetate ceva, ceva sunt 100 de lei sticla. Slabă mişcarea...
Citeşti despre tot felul de vinuri, înveţi despre tot felul de vedete străine din lumea vinului, ai vrea să avansezi cât poţi de repede, să treci prin cât mai multe, să-ţi creezi acel cadru de referinţă, acea bibliotecă de vinuri de care ai neapărată nevoie. Şi te loveşti de cruda realitate pecuniară de care m-am lamentat mai sus.
Soluţii? Nu sunt prea multe. Ori îţi găseşti un grup cu care să împarţi achiziţiile, ori te resemnezi şi mergi înainte cu încetinitorul pe drumul vinului. Grupul sună parcă mai distractiv, aşa-i?
5 comments:
Comentariul meu vine destul de tarziu, sper ca nu prea tarziu, pentru ca de-abia acum am aflat de blogul asta, de pe blog-ul lui Cezar Ioan.
Lamentarea ta nu este singura. Sunt destul de multi, printre care si eu, care se lovesc de aceeasi problema. Banii.
Exista totusi cateva metode, mai mult sau mai putin hilare, de a mai reduce din cheltuielile alocate sticlelor mult dorite.
Una dintre ele pe care eu o aplic de fiecare data este de a nu cumpara imediat din magazin un vin pe care il doresc. Vorbesc devinuri mai scumpe, peste 50 ron sticla si nu din acelea pe care le agati de pe raftul supermarketurilor destul de usor. In primul rand merg spre producator sau importator. De cele mai multe ori gasesc preturi mai bune si cu ocazia asta stabilesc si legaturi cu oameni din domeniu. Remarca speciala aici pentru Prnce Stirbey, unde am gasit oameni deosebiti. Apoi o scurta cautare pe internet dupa alte magazine care vand.
A doua metoda pe care o aplic este de a tine o lista pe internet cu vinuri pe care as dori sa le primesc cadou :). De fiecare data cand se iveste o ocazie, trimit oamenii care vor sa imi faca un cadou spre aceasta lista (ii trimit intr-un mod subtil, fireste). Nu tine de foarte multe ori, dar cateodata mai ai si surprize placute.
Cam atat deocamdata. Dar sunt cu ochii larg deschisi spre acest subiect.
Numai bine.
Si comentariul meu vine destul de tarziu, insa ma bucur ca am gasit oameni preocupati si interesati de vin si as fi de acord sa particip in acel "grup de prieteni" propus de tine. De acord, vinul bun este scump, chiar si vinul romanesc bun este scump, fara sa mai vorbim despre vinurile frantuzesti sau chiar si despre cele italienesti. Am citit mai multe postari ale tale si m-a interesat in special cel legat de cursurile de degustare. Mi-am dorit foarte mult sa urmez un astfel de curs si am cautat peste tot detalii referitoare la cei care organizeaza asa ceva. N-am gasit. Fie nu sunt, fie nu stiu eu sa caut. As prefera cea de-a doua varianta. Poate intre timp ai aflat mai multe despre astfel de cursuri sau chiar ai si urmat cateva. Te rog spune-mi si mie daca ai gasit ceva interesant.
Oricum, ideea generala a acestei postari ar fi ca ma intereseaza vinul, imi place un vin bun, as vrea sa stiu mai multe despre vin si chiar ar fi utila constituirea unui grup in promovarea interesului comun fata de un vin bun si intotdeauna scump.
Cursuri de degustare din pacate nu am reusit sa gasesc pe plaiurile mioritice, insa cursul online de care vorbeam mi-a prins tare bine. Am invatat etapele analizei senzoriale - care este esentiala in procesul degustarii - si in plus am invatat diverse informatii conexe degustarii, care se pot gasi si pe web, insa tare raspandite. Cursul e oferit de WineSpectator School (http://www.winespectatorschool.com/wineschool/) si costa 69 USD, materialele fiind in limba engleza.
Daca tot suntem mai multi care ne dorim acelasi lucru: sa ne extindem universul vinurilor degustate, si sa facem asta intr-un grup, in care sa ne putem spune parerea si cu care sa dezbatem ceea ce degustam, nu vad ce ne impiedica sa ne vedem 1 data sau de 2 ori pe luna. Putem agrea ca fiecare intalnire sa aiba o alta "tema", incepand cu soiurile si mergand apoi pe zone in cadrul unui soi (Riesling german din Mosel sau Rheingau, sau alsacian sau australian). Venim fiecare cu cate o sticla reprezentativa si le punem la bataie.
Ce ziceti? Suna interesant? Trimiteti-mi info de contact, pentru ca profilele voastre sunt ascunse.
Mihnea
Foarte tarziu si comentariul meu dar si eu as fi foarte interesata de un astfel de grup.
Incerc eu de ceva timp pe scara mica dar in cercul meu de prieteni nu am reusit sa gasesc decat 2-3 persoane interesate si nici acelea nu foarte dedicate in interesul lor...
Recunosc sincer ca nu am mai citit acest blog in ultimul timp si de aceea raspunsul meu vine atat de tarziu. Dar asta nu inseamna ca nu ma intereseaza in continuare grupul "Prietenii vinului". Si propunerea ta, Mihnea, este binevenita si sunt de acord sa ne intalnim chiar si de doua ori pe luna. Si se pare ca mai sunt si alti amatori, asa ca astept convocarea la prima "sedinta". Sau cel putin un mail de incurajare, in sensul ca inca mai exista interesul general pentru asa ceva.
Trimiteți un comentariu