Poate vă întrebați dacă am făcut vreo fixație pe cabernetul de la Oprișor, sau cel puțin de ce revin asupra lui în scris. Răspunsul e simplu: îmi plac vinurile Cramei Oprișor.
De astă dată însă nu am de scris numai lucruri frumoase despre acest vin, despre care am mai scris de câteva ori, ba asemuindu-l cu aristocraticul Passarowitz, ba acordându-i 86 de puncte la o degustare în orb a 18 caberneturi, ba clasându-l printre primele 3 în altă degustare în orb a 8 caberneturi.
Astăzi, această sticlă, cumpărată direct de la Cramele Oprișor (din București, nu chiar de la Oprișor), a obținut numai 82 de puncte. Nu mai e vorba de depozitare defectuoasă, vinul odihnindu-se în europivnița mea la 12 grade la câteva ore de la achiziție. Nici vorbă de plăcuta aromă de tămâie, pe care ajunsesem s-o asociez vinurilor de calitate din recolta 2007 de la Oprișor. No, sir.
Dar să nu rămânem acum cu impresia că am în față o sticlă defectă sau ceva. Departe de mine gândul. În definitiv, i-am acordat 82 de puncte, care numai puține nu-s! Vinul are o aromă nu foarte intensă de fructe de pădure și vișine, cu note de lemn și ceva note dulci, în gură vinul pierde puțin printr-o senzație neplăcută de concentrație (nu știu dacă e bine ales cuvântul, e ca atunci când mănânci ceva dulce când ți-e sete și parcă nu se lasă mestecat și înghițit) de fructe prea coapte, care pare să încleieze limba, note de fruct, tanini plăcuți, aciditate bună, final mediu, cu note de fruct și baric, destul de concentrat.
Vinul pierde cele câteva puncte prin lipsa complexității aromatice și prin impresia gustativă puțin contradictorie pe care o lasă. Dar mai avem și mai încercăm și altă sticlă!
0 comments:
Trimiteți un comentariu