joi, 5 noiembrie 2009

Bursa Fragmentarium: în creştere cu 67% în 7 luni

Primul vin românesc - după ştiinţa mea - al cărui cost de achiziţie a fost gândit ca la bursă - cu cât cantitatea rămasă scade, cu atât preţul creşte - şi-a crescut valoarea cu 67% în numai 7 luni! Ca să fiu sincer, când am citit prima dată despre această găselniţă de marketing a celor de la Crama Oprişor, am ridicat sceptic din sprâncene. Dar iată că a funcţionat, vinul ajungând de la preţul de 300 de lei per cutie la 500 de lei per cutie.

Preţul vinului Fragmentarium a fost de 300 de lei pentru primele 100 de cutii de 4 sticle, urmând să crească cu câte 100 de lei la fiecare sută de cutii.

8 comments:

Ciprian spunea...

Hopa! Interesant...avem un adevarat premier grand cru classe autohton printre noi :)

George Mitea spunea...

Din cate stiu si Halewood practica asemenea tehnici de marketing.
Dar vinul in sine merita o asemenea strategie?

Mihnea Mironescu spunea...

Habar n-am, George, n-am cumpărat vinul cât era mai rezonabil (deşi numai rezonabil nu e la 75 de lei sticla) şi acum nici atât n-am să-l mai iau. Pe mine m-a atras stratagema de preţ, de-aia am făcut comentariul.

Judecând după părerile care susţin că Passarowitz a început deja s-o ia la vale în chiar anul lansării sale... nu cred să mai cumpăr curând poveşti bine ticluite şi etichete frumos meşteşugite de pe la noi.

Ciprian spunea...

Mda, trebuie sa fim realisti si sa facem diferenta dintre marketing si calitatea efectiva a unui vin. Sincer, am tot respectul pt ceea ce face George Moisescu in acest domeniu, dar asta nu inseamna ca ma pun sa achizitionez vinurile branduite de el doar sub raport estetic. Este valabil si pentru alte exemple de acest fel...

In concluzie, intrebarea lui George de mai sus este una la care trebuie sa reflectam mai des cand ne gandim sa achizitionam anumite sticle...

Mihnea Mironescu spunea...

Eu cred că zona cu raport calitate-preţ cea mai corect reprezentată la noi este cea pe la 30-45 de lei pe sticlă. Sub 30 de lei rareori găseşti mai mult decât un nepretenţios şi simplist vin de băut la masă, iar peste 45 de lei deja găseşti vinuri mult supraevaluate de producătorii care-şi spun (şi nu pe drept!): dacă are să dea 50, 80, 100 de lei pe-o sticlă de vin, are să plătească şi cei 25%, 30%, 50% în plus pe care-i pun eu. Poate mă înşel şi pragul de preţ este ceva mai sus.

Şi de dragul discuţiei am să menţionez şi cazul celor care vând un soi unic sau mai rar, pentru care cer bani mai mulţi. Şi nu mă refer aici la seriile limitate şi alte aberaţii de marketing pentru cei cu bani de dat pe aşa ceva.

Florin spunea...

Cum era zicala aia? snob sau colectionar e cel care cumpara, smecher sau bun negustor e cel care vinde?!
Interesanta faza cu duelul "fetestiilor" intr-o degustare la Arad (stire de pe degustari.ro), unde hiper-cunoscuta celor de la Davino a fost surclasata de o anonima de la Crama Basilescu.
O fi intoarcerea la normalitate sau doar vreun boom publicitar?
Tema de casa si de baut. ;)

George Mitea spunea...

Da, Florin. Eclipse parca se numeste feteasca cu pricina.

Mihnea Mironescu spunea...

Ei, cu topul ala facut la Arad nu stiu ce sa spun. A fost realizat din cate am inteles de oameni carora atunci li s-a aratat cum se degusta si apreciaza vinurile, deci este mai degraba un top al preferintelor personale ale unui public nu foarte avizat.

Noi am incercat feteasca de la basilescu si nu a fost rea, insa e departe de momentul optim de consum. Mie mi s-a parut inca prea tanara, extrem de taninoasa si de musculoasa, insa in 1-2 ani ar putea oferi o surpriza placuta. Pe cand Davino este deja rafinata, gata de baut, fina.

Blog Widget by LinkWithin