Sau nu-i aşa? Unul din miturile viticulturii este că vinurile produse din viţe bătrâne sunt mai concentrate, mai complexe, mai de calitate. Acest lucru este repetat atât de des prin toate publicaţiile, blogurile sau discuţiile dintre pasionaţii vinului, încât nu-l poţi trece cu vederea: ceva, ceva o fi adevărat. Că nu există nicio definiţie unanim acceptată a sintagmei "viţă bătrână" sau că termenul nu este definit în nicio legislaţie din lume, asta e mai puţin important. Cine crede, crede, cine nu, nu.
Dar haideţi să vedem cum anume poate fi explicat - dacă poate fi explicat - acest mit sau zicală sau cum vreţi să-o numiţi. O presupunere ar fi că viţele bătrâne au cantităţi mai mari de masă lemnoasă perenă, care le ajută să înmagazineze mai mulţi carbohidraţi pe perioada iernii. Acest lucru poate fi adevărat şi în cazul viţelor mai tinere susţinute pe sisteme de spaliere ce păstrează mai mult lemn.
O altă explicaţie ar fi că viţele bătrâne au rezerve tampon împotriva stresurilor produse de mediu, comparativ cu viţele tinere, cărora le lipsesc aceste rezerve. Ele nu au nici masă lemnoasă care să le ajute iarna, şi nici rădăcini suficient de adânci, care să le ajute pe timp de secetă sau din contră, când există exces de apă.
Însă se ştie că şi viţele tinere pot produce vinuri de excepţie. Acest lucru se poate datora tocmai faptului că ele au în mod natural o vigoare redusă datorită rădăcinilor mai puţin adânci, şi pentru că oferă strugurilor o expunere luminoasă bună. Dar şi viţele bătrâne au o vigoare redusă datorită diferitelor boli ce afectează masa lemnoasă şi datorită epuizării nutrienţilor din sol.
Cel mai probabil este că vârsta viei trebuie combinată cu tipul solului pe care este plantată şi cu condiţiile de mediu din respectiva regiune pentru a obţine ecuaţia calităţii. Un vin bun iese dintr-o vie aflată în echilibru, indiferent cum a fost atins acest echilibru.
Acestea fiind spuse, este destul de clar că în majoritatea cazurilor vârsta viţei de vie nu este neapărat factorul care influenţează cel mai mult calitatea vinului. De ce atunci atâta caz pe marginea subiectului? Asta-i o întrebare cu un răspuns ceva mai simplu: marketing, adică bani. Un producător care are posibilitatea de a produce un vin exclusiv din viţe bătrâne va avea grijă să scrie acest lucru pe etichetă şi va cere un preţ semnificativ mai ridicat pentru vin. Tot la fel cum un producător care va scoate un vin (super)premium din viţe de numai 3-4 ani va avea grijă să treacă sub tăcere acest "mic amănunt", pentru a nu contrazice opiniile deja formate ale majorităţii consumatorilor.
Mai multe puncte de vedere pe marginea acestui subiect destul de controversat puteţi găsi în aceste articole:
Age Matters - Michael Apstein
Yield vs. Quality - Jordan Ross
Debunking Wine Myths - based on an article by Dan Berger
Dar haideţi să vedem cum anume poate fi explicat - dacă poate fi explicat - acest mit sau zicală sau cum vreţi să-o numiţi. O presupunere ar fi că viţele bătrâne au cantităţi mai mari de masă lemnoasă perenă, care le ajută să înmagazineze mai mulţi carbohidraţi pe perioada iernii. Acest lucru poate fi adevărat şi în cazul viţelor mai tinere susţinute pe sisteme de spaliere ce păstrează mai mult lemn.
O altă explicaţie ar fi că viţele bătrâne au rezerve tampon împotriva stresurilor produse de mediu, comparativ cu viţele tinere, cărora le lipsesc aceste rezerve. Ele nu au nici masă lemnoasă care să le ajute iarna, şi nici rădăcini suficient de adânci, care să le ajute pe timp de secetă sau din contră, când există exces de apă.
Însă se ştie că şi viţele tinere pot produce vinuri de excepţie. Acest lucru se poate datora tocmai faptului că ele au în mod natural o vigoare redusă datorită rădăcinilor mai puţin adânci, şi pentru că oferă strugurilor o expunere luminoasă bună. Dar şi viţele bătrâne au o vigoare redusă datorită diferitelor boli ce afectează masa lemnoasă şi datorită epuizării nutrienţilor din sol.
Cel mai probabil este că vârsta viei trebuie combinată cu tipul solului pe care este plantată şi cu condiţiile de mediu din respectiva regiune pentru a obţine ecuaţia calităţii. Un vin bun iese dintr-o vie aflată în echilibru, indiferent cum a fost atins acest echilibru.
Acestea fiind spuse, este destul de clar că în majoritatea cazurilor vârsta viţei de vie nu este neapărat factorul care influenţează cel mai mult calitatea vinului. De ce atunci atâta caz pe marginea subiectului? Asta-i o întrebare cu un răspuns ceva mai simplu: marketing, adică bani. Un producător care are posibilitatea de a produce un vin exclusiv din viţe bătrâne va avea grijă să scrie acest lucru pe etichetă şi va cere un preţ semnificativ mai ridicat pentru vin. Tot la fel cum un producător care va scoate un vin (super)premium din viţe de numai 3-4 ani va avea grijă să treacă sub tăcere acest "mic amănunt", pentru a nu contrazice opiniile deja formate ale majorităţii consumatorilor.
Mai multe puncte de vedere pe marginea acestui subiect destul de controversat puteţi găsi în aceste articole:
Age Matters - Michael Apstein
Yield vs. Quality - Jordan Ross
Debunking Wine Myths - based on an article by Dan Berger
0 comments:
Trimiteți un comentariu