joi, 20 august 2009

Merlot şi Rose la Ginger

Totul a plecat de la o prezentare de vinuri pe care Ghenadie Bobeică de la WineRo a vrut să ne-o facă. El ne-a propus să facem o degustare în orb pe două categorii: rose şi merlot, pentru a-şi prezenta comparativ cele două vinuri - Enira Rose 2008, respectiv Easy by Enira 2008 (Merlot 100%). Noi am ales contracandidaţii - câte trei din fiecare categorie.

Uneori nu se întâmplă totul aşa cum îţi planifici - nu degeaba s-a născut zicala aceea cu socoteala de-acasă şi cea din târg - şi dintr-una într-alta degustarea în orb s-a metamorfozat sub privirile noastre uşor surprinse într-o degustare cu ochii larg deschişi a trei rose-uri şi şapte merlot-uri. Ni s-au alăturat şi Mihail Rotenberg - pe care mi-a făcut o mare plăcere să-l cunosc - şi Liviu Grigorică - pe care mi-a făcut o la fel de mare plăcere să-l revăd.

În tabăra rose-urilor, am început cu mai bătrânul Terra Romana Rose 2007, care şi-a arătat oboseala atât prin culoare, cât şi prin gust, am continuat cu Enira Rose 2008, care m-a surprins plăcut cu nasul mai reţinut dar interesant, nuanţa frumoasă rozalie, nu foarte intensă, gust proaspăt şi final puţin cam acid. Am încheiat cu Prince Stirbey Rose 2008, cu o culoare intensă în pahar, un nas puternic cu note de căpşuni, un gust proaspăt şi un final mediu, vag amărui. Acesta a fost şi preferatul lui Mihail Rotenberg, căruia i-a plăcut mult şi nasul Enirăi.

Merlot-urile au stat ceva mai prost, cu două vinuri cu defect (Solaris Merlot 2005 de la Oenoterra a avut nas de sulf şi mercaptani, care nu s-a aerisit nici după 15 minute, iar Prince Mircea 2006 de la Vinarte a mirosit a parchet proaspăt lustruit).

Easy by Enira 2008, produs din Merlot 100%, un vin cu un final destul de rustic, cu accente puternice de lemn şi destul de astringent, ceea ce-l califică drept un vin mai bărbătesc. Deşi nasul este plin de fructe roşii, iar gustul este rotund şi plin. Fiind un vin creat pentru a fi băut la masă, i-ar fi stat mai bine cu o aciditate ceva mai ridicată. Un vin bun, în orice caz.

Merlot-ul din 2005 de la Stirbey a reflectat din plin anul nu foarte favorabil. Vinul are un nas intens de vişine, care din păcate nu se regăseşte în gust sau în finalul cam brusc şi sec, cu note vagi de baric. Finalul scade, apoi creşte puţin în intensitate, nespectaculos.

Ne-am delectat şi cu trei vinuri de la Rotenberg: Rotenberg 2006, Menestrel 2008 şi (încă nelansatul) Rotenberg 2007. Vinurile sunt extrem de interesante, cel din 2007 încă nu este gata de a fi băut, mai are nevoie de ceva timp la sticlă, dar arată o complexitate extraordinară. Cel din 2006 m-a surprins, este total diferit de sticla pe care am degustat-o noi cu ceva vreme în urmă, şi care pe mine nu m-a impresionat deloc. Ei bine, a făcut-o acum. E clar că ambele Rotenberguri au nevoie de minim 30-45 de minute de aerare pentru a-şi pune în valoare buchetul. De aprofundat cu siguranţă!
Blog Widget by LinkWithin