Am stat cu inima la gură înainte de degustarea de aseară, pentru că a fost prima întâlnire cu Rieslingul a celor din grup, şi chiar îmi doream să le placă, să ajungă iubitori de Riesling ca şi mine! Îmi amintesc că a fost prima propunere de "temă de degustare" pe care am propus-o când ne-am întâlnit pentru prima dată toţi cinci - au trecut deja trei luni de atunci! - însă ceilalţi nu erau încă pregătiţi pentru un strugure alb, şi cu atât mai puţin pentru un soi nu foarte cunoscut la noi.
Apropo de soi, la noi când vorbeşti de riesling vorbeşti de riesling italian, care este de fapt un alt soi, mult mai puţin interesant în comparaţie cu cel german/alsacian. Cele două soiuri aproape că nu au nimic în comun şi chiar vă sfătuiesc să uitaţi de rieslingul italian când vorbiţi de Riesling. N-o să regretaţi.
Revenind la degustare, inima mea şi-a ocupat locul ei bine cunoscut chiar după primul vin, şi din fericire nici n-a mai migrat spre alte regiuni ale corpului toată seara :-) Care seară a fost un succes veritabil, cum numai deguatarea de Merlot de acum ceva vreme ţin minte c-a mai fost. Toate vinurile foarte bune, fiecare ales din regiuni reprezentative ale riesligului german, chiar dacă nu au reuşit să acopere toate regiunile semnificative. Am avut vinuri din Rheingau, din Mosel-Saar-Ruwer şi din Nahe - perlele rieslingului nemţesc.
Senzaţia serii a fost Riesling GG Dorsheim Goldloch 2006 produs de Schlossgut Diel, un vin din regiunea Nahe şi mândru purtător al apelaţiei Grosses Gewachs / Erste Lage (echivalentul unui Grand Cru din Burgundia). Un vin cu totul diferit de rieslingurile pe care le-am cunoscut până acum. Un vin extrem de elegant, cu o continuitate perfectă a aromelor de la prima adulmecare, la gust şi la finalul uluitor de lung. Salcâm, care evoluează în nuanţe de tei, şi miere, şi încă ceva ce scapă şi te face să mai tot încerci, să mai iei o gură, să mai adulmeci o dată. Un vin intrigant, de meditaţie.
Ce-a mai zăbovit prin paharele noastre? Pe scurt:
Apropo de soi, la noi când vorbeşti de riesling vorbeşti de riesling italian, care este de fapt un alt soi, mult mai puţin interesant în comparaţie cu cel german/alsacian. Cele două soiuri aproape că nu au nimic în comun şi chiar vă sfătuiesc să uitaţi de rieslingul italian când vorbiţi de Riesling. N-o să regretaţi.
Revenind la degustare, inima mea şi-a ocupat locul ei bine cunoscut chiar după primul vin, şi din fericire nici n-a mai migrat spre alte regiuni ale corpului toată seara :-) Care seară a fost un succes veritabil, cum numai deguatarea de Merlot de acum ceva vreme ţin minte c-a mai fost. Toate vinurile foarte bune, fiecare ales din regiuni reprezentative ale riesligului german, chiar dacă nu au reuşit să acopere toate regiunile semnificative. Am avut vinuri din Rheingau, din Mosel-Saar-Ruwer şi din Nahe - perlele rieslingului nemţesc.
Senzaţia serii a fost Riesling GG Dorsheim Goldloch 2006 produs de Schlossgut Diel, un vin din regiunea Nahe şi mândru purtător al apelaţiei Grosses Gewachs / Erste Lage (echivalentul unui Grand Cru din Burgundia). Un vin cu totul diferit de rieslingurile pe care le-am cunoscut până acum. Un vin extrem de elegant, cu o continuitate perfectă a aromelor de la prima adulmecare, la gust şi la finalul uluitor de lung. Salcâm, care evoluează în nuanţe de tei, şi miere, şi încă ceva ce scapă şi te face să mai tot încerci, să mai iei o gură, să mai adulmeci o dată. Un vin intrigant, de meditaţie.
Ce-a mai zăbovit prin paharele noastre? Pe scurt:
- Rudesheim Estate Riesling 2005 de la Georg Breuer din regiunea Rheingau, cu 12,5% alcool. Un nas îndrăzneţ de citrice şi banane, care au dispărut după puţină vreme făcând loc notelor de fructe exotice, gust fructuos cu puţină perlaţie, final lung proaspăt. Un vin plăcut.
- Balthasar Ress Schlossgut Reichartshausen 2006 din regiunea Rheingau, Kabinett, cu doar 10,5% alcool. Nas elegant citric (gref, lime) şi note florale, destul de reţinut. Gust proaspăt citric în care se simte dulceaţa (vinul este demisec). Final proaspăt, curat, mediu ca lungime. Un vin de gastronomie, pe care l-am şi testat alături de creveţi cu chipsuri de usturoi pe biscuţi de polenta cu ierburi de Provence - o asociere foarte bună!
- 2005er Bernkasteler Badstube Spatlese de la DRK Sozialwerk din regiunea Mosel-Saar-Ruwer, cu 11% alcool. Nas destul de puternic de citrice şi miere. Gust amplu fructuos, cam dulceag, cu o aciditate care nu reuşeşte să ţină piept zahărului din vin. Final lung, proaspăt.
- Bernkasteler Badstube 2003 Rieling Kabinett de la Dr. H. Thanisch din regiunea Mosel-Saar-Ruwer, cu 8,5% alcool. Este un vin pe care eu l-am mai degustat acum ceva vreme şi care ori nu a evoluat prea bine de atunci, ori a fost păstrat în condiţii oarecum improprii. Cu toate acestea, vinul şi-a arătat clasa şi a plăcut.
În concluzie, vinuri bune, care au plăcut tuturor, şi au contribuit la o atmosferă foarte plăcută aseară, la restaurantul Ginger.
0 comments:
Trimiteți un comentariu