Pentru că tot am scris despre arome şi referinţele de arome ale fiecăruia, am să continui puţin pe aceeaşi temă. Am dat recent peste un articol scris de Richard Quandt de la Princeton University şi publicat în Journal of Wine Economics prin 2007. Deci un studiu destul de vechiuţ, dar în niciun caz neinteresant.
Articolul tratează cu umor şi ironie vocabularul imprecis şi ambiguu al notelor de degustare a vinurilor şi conchide că vinul prin însăşi esenţa lui este o ţintă pentru "aburitorii" care sunt atraşi de fenomen. Aceşti aburitori pretind că pot găsi în vin atribute care nu sunt deloc acolo, şi fac acest lucru cu o artă ce convinge publicul consumator credul şi reuşeşte să promoveze anumite vinuri în dauna altora.
Autorul atacă ambiguităţile vocabularului folosit în critica de vin din punctul de vedere al necunoscătorului, deşi pare să nu fie familiar cu termenii de bază ai acestui vocabular. Este evident că autorul fie nu a întâlnit o mare varietate de arome în vinurile pe care le-a băut, fie pune intenţionat accentul pe elemente teatrale pentru a-şi demonstra raţionamentul.
Este destul de uşor de înţeles că fiecare critic apelează la propria bancă de referinţe aromatice, folosindu-le cu precădere pe cele mai adânc întipărite, în această categorie intrând şi mirosurile nou însuşite. Dar este la fel de posibil ca un critic să ţintească un anumit public prin chiar natura descriptorilor folosiţi: mirosul de şa nouă este foarte improbabil să fie cunoscut de majoritatea consumatorilor, devenind, astfel, un element elitist, care delimitează publicul ţintă.
Multe din aromele sau atributele de vin comentate ironic de autor sunt dovezi clare ale caracterului pur individual (personal) al mirosurilor şi al combinaţiilor de mirosuri pe care le are fiecare persoană. În absenţa unui "limbaj universal" al mirosurilor, analogiile şi metaforele sunt inevitabile, chiar dacă sunt de prea puţin folos în comunicarea informaţiei către alte persoane. Atunci când un australian declară, spre exemplu, că simte note de eucalipt în vinul lui este una, dar când o spune un european este destul de probabil ca referinţa aromatică a celui din urmă să fie un simplu miros chimic, luat probabil după vreo bomboană de durere în gât.
Partea cea mai interesantă a articolului este analiza unor note reale de degustare, în care sunt numărate 20 de atribute pentru prima notă, 8 pentru a doua şi 15 pentru a treia notă de degustare! De pildă, pentru descrierea unui d'Yquem criticul a folosit nu mai puţin de 8 arome diferite (miere, stafide, gem, gutuie, smochină, alune de pădure, portocală şi mandarină), ultimele două dintre ele fiind declarate ca "umplând gura". Din asta se poate deduce că aromele sunt foarte puternice, ceea ce înseamnă că ele înneacă restul de 6 arome. Dar nu! criticul are un super echipament olfactiv şi reuşeşte să detecteze şi aceste "note". Hai să fim serioşi, zic şi eu în cor cu autorul!
Singura mea explicaţie pentru astfel de dovezi de Superman este extrema competiţie de pe piaţa vinurilor high-end din ultima perioadă, care i-a determinat pe producători să găsească noi şi noi modalităţi de a-şi diferenţia produsele pe o piaţă foarte aglomerată. Iar critici de vin cu descrieri ce abundă în epitete sau atribute aromatice nu fac decât să contureze în mintea consumatorului credul imaginea unui vin cu atât mai complex. Parcă am intrat în războiul pastelor de dinţi sau al şampoanelor, cu 7+1 sau 1745+1 elemente active!
Deşi nu neg abilităţile extreme ale unui grup restrâns de degustători în a diferenţia la extrem astfel de atribute, sunt convins că tocmai astfel de descrieri stufoase de pe contraetichete şi din publicaţiile de vin creează bariere în calea consumului de vin. Dacă eu ca simplu consumator, sau mai rău, ca pasionat de vin, nu pot sesiza nici jumătate din aromele pretinse de "experţi", ce rost mai are să plătesc bani grei pe un astfel de vin? Sau poate ar fi mai bine să beau o băutură mai prietenoasă ca berea.
În concluzie, comerţul cu vin are potenţialul de a atrage astfel de persoane dubioase, care pretind că sesizează în vin tot felul de absurdităţi şi care fac asta nu doar din pură plăcere, ci urmărind interese personale. Atenţie la astfel de lucruri şi bucuraţi-vă de vinul vostru!
0 comments:
Trimiteți un comentariu