joi, 10 decembrie 2009

4 chiliene, 1 soi - ghici ciupercă ce-i: Carmenere

De data asta am ales ca temă pentru degustarea de la Ginger un soi mai puţin cunoscut, deşi prezent pe piaţa românească de multă vreme: Carmenere. Este un strugure cultivat cu precădere în Chile, unde filoxera n-a ajuns, din fericire, din viţă de vie franceză la origine.

Au fost pe masă 4 vinuri, chiliene toate, vinificate în cunoscutul stil de lume nouă: arome puternice de fruct, lemn destul de evident, final destul de puternic. Am să descriu vinurile în ordinea preferinţei mele:
  1. Cono Sur Carmenere 2008, Vina Cono Sur, 13,5% alcool, Colchagua Valley - un vin foarte reuşit pentru cei numai 20 de lei cât cere importatorul lor, Cramele Recaş, pe o sticlă. Miros intens de fructe de pădure şi cireşe pietroase pârguite, tanini prietenoşi dar foarte prezenţi, final lung cu note de lemn puţin cam exagerate. Dezvoltă note de cireşe şi cafea în pahar. A mers grozav cu un file de porc cu crustă de caşcaval, ciupeci şi cartofi gratinaţi cu rozmarin.
  2. Misiones de Rengo Carmenere Cuvee 2005, Misiones de Rengo, 14% alcool, Rapel Valley - un vin mai greu, mai corpolent decât primul, cu un miros puternic de fructe nu din cale-afară de complex, note de cafea, gust intens de fructe negre şi cafea, tanini destul de intenşi dar nu şi persistenţi, final puţin condimentat, mai scurt decât m-aş fi aşteptat. Per total este un vin mai complex decât celelalte 3, însă nu suficient pentru cei 59 de lei cât face.
  3. Explorer Carmenere Reserva 2008, Concha y Toro, 13,5% alcool, Rapel Valley - un vin rezonabil la cei 29 de lei cât face, cu un nas intens şi prietenos de cireşe, cafea, lemn şi vanilie, gust intens şi plăcut de fruct, destul de condimentat, aciditate bună, tanini plăcuţi. Final mediu spre lung, plăcut. Din păcate este doar un vin de gastronomie, desfaci sticla şi o bei la masă, întrucât vinul evoluează foarte prost în pahar spre note de bombonele dulci şi alte chimicale.
  4. Casillero del Diablo Carmenere 2007, 13,5% alcool, Rapel Valley - codaşul clasamentului în special datorită finalului prea amărui. La cei 36 de lei cât se cere pe-o sticlă obţii un vin cu miros cam reţinut de fructe negre (mure, afine) şi note de cafea, gust intens cu note dulci şi de lemn, tanini puternici dar integraţi, aciditate bună, prietenoasă. Finalul este lung, dar cu o amăreală deranjantă.
O degustare interesantă fără doar şi poate, dar soiul nu este deloc spectaculos. Un vin de băut la masă şi nu neapărat de savurat separat. Merită încercat.

3 comments:

Anonim spunea...

salut,
iti citesc blogul cu placere. nu vreau decit sa spun ca nu sint de acord cu afirmatia ta ca cepageul carmenere e unul pasabil. si, mai ales, nu am descoperit in notele tale la carmenerele degustate acea aroma de brusture, putin ierboasa, atit de caracteristica soiului. fara sa ma laud pot sa spun ca am in cava mea am cel putin 7-8 carmenere extraordinare, fara sa aiba nimic din sablonul vinurilor din lumea noua. dar si pretul lor e in jur de 20 de euro si peste. ca la toate vinurile, sint si exemplare de rasa si mai putin reusite. mie cepageul in sine imi place, este diferit, ceea ce nu-i putin. iar chilienii au reusit cu carmenere ceea ce noi n-o sa reusim niciodata cu o feteasca neagra, de exemplu. mi-as dori sa poti degusta un bun carmenere si cred ca o sa-ti schimbi parerea. daca ajungi prin bruxelles, esti invitatul meu la o degustare....

Mihnea Mironescu spunea...

Mulţumesc pentru comentariu!
Ştiu de aroma ierboasă a soiului, eu chiar am simţit-o din plin prima dată când m-am întâlnit cu acest soi, era o aromă pregnantă de lujer verde de roşie! Din păcate la degustarea din articol nu s-a simţit deloc la niciuna din probe :( Poate noi n-am fost suficient de atenţi (mai greu de crezut), poate vinurile nu au fost în formă maximă (mai degrabă).

Şi eu mi-aş dori să încerc un carmenere mai de soi, din păcate nu prea se găsesc pe la noi, cele din articol fiind cam toate de pe piaţă la momentul degustării.

N-am vrut să sune a minimizare a strădaniei chilienilor cu acest soi, ci doar o constatare personală, care reflectă propriul meu gust!

Cât despre Bruxelles, mi-ar place oricând să-l revăd! Mulţumesc pentru invitaţie, trimite-mi adresa de e-mail şi cine ştie?

Anonim spunea...

salut mihnea,
adresa mea de mail este lsradu@gmail.com si sint oricind bucuros de oaspeti vinofili. eu sint mai mult fixat pe vinuri frantuzesti (Bourgogne, Alsace, Languedoc, Loire), mai putin Bordeaux care pentru mine este o mare dezamagire in ultimii ani. Ce e bine in Bruxelles (si pe linga, mai ales Lille) e ca sint organizate o gramada de degustari si tirguri de vinuri unde te poti intilni cam cu toate vinurile frantuzesti. Asa ca, daca dati pe aici, sinteti bineveniti. Pot si sa va tin la curent cu tirgurile.

Blog Widget by LinkWithin