luni, 19 octombrie 2009

Recaș: La Putere Fetească Neagră & Merlot 2008

După ediția din 2007 a acestui vin, care respira fetească neagră prin toți porii, deși cu un nivel al taninilor puțin cam ridicat, 2008-ul aduce mai mult a merlot. Un vin deja mult mai băubil chiar de la lansarea pe piață, este, cred, o dovadă clară că producătorii noștri ascultă glasul consumatorilor, care cer vinuri gata de băut acum, nu peste 2-3 ani. Să fie oare nerăbdarea latină care ne face să preferăm ceva mediocru dar la îndemână unui excepțional dar incert? Vrabia din mână ciorii de pe gard? Poate.

Oricum, nu este vorba deloc de un vin mediocru aici, ci doar de un caracter de fetească neagră bine ascuns printre faldurile merlotului care-l înneacă atât de bine, încât eu nici cu GPS n-am reușit să-l găsesc. Vinul te îmbie cu o aromă puternică de vișine și cireșe negre, care evoluează plăcut spre fructe roșii de pădure. Pe limbă este acid, cu gust de vișine, note fine de baric și un final mediu spre lung cu tușe de dulceață de cireșe negre. Am avut și ceva impresii de cafea când și când, însă n-am stat degeaba și am încercat câteva acompaniamente pentru acest vin destinat destul de clar gastronomiei mai fine. Brie n-a fost o alegere prea bună, însă pastrama de purcel puțin afumată a ridicat vișinele și parcă o smeură, ceva, până-n cerul gurii, vibrându-mi omulețul. Cool, dude!

Un vin interesant, plăcut, chiar dacă feteasca e timidă ca o fată mare și stă undeva retrasă și îmbujorată, gata să te contrazică atunci când și-o lua inima-n dinți. Mai vorbim peste un an!

[scuzați lenea de a nu fi făcut o poză!]

3 comments:

George Mitea spunea...

Hm, eu cred ca EI ar trebui sa tina vinul 2-3 ani sau cat este necesar, si abia apoi sa-l puna in vanzare, cand este gata de baut. Sa-mi paseze mie depozitarea lui nu-i prea cuser: cum ar fi sa-ti cumperi un telefon pe care sa-l folosesti abia peste 2-3 ani!(scuze pentru barbarizare).
Sau daca asta pare absurd, sa spuna pe etichete: "amice nestiutor, vinul asta nu-i pentru consum imediat, tine-l in beci 2 ani, admira-l, mangaie-l, si pune-ti agenda telefonului sa-ti dea un reminder peste 730 de zile trecute fix, asta daca nu-i vreun an bisect in cale!"

Mihnea Mironescu spunea...

Ai dreptate în general, să știi că unele țări obișnuiau să facă asta, de pildă spaniolii vindeau vinul abia când erau ei siguri că e gata de băut. Asta putea să însemne și 7 ani de la recoltare.

Azi toată lumea vrea banii cât mai rapid. Stocarea vinului costă mult și pentru producători, mai ales pentru cei industriali, cu producție mare. Deși, dacă stau să mă gândesc puțin, nici 5% din producția unuia de acest tip nu se pretează învechirii, așa că...

Dar articolul meu spunea altceva: că și Recaș a început să se orienteze spre vinurile băubile chiar la lansarea pe piață, deci contrar celor comentate de tine :-)

Cred că singurele vinuri care se vând cu mult înainte de a putea fi degustate la adevăratul potențial sunt cele produse în serie limitată de producători celebri, care de regulă își vând mare parte din vinuri en primeur. Ei își permit să scape de vinuri fără a fi nevoiți să le mai și stocheze 5-7 ani, pt că au un nume.

Numai prevederile legale - cum ar fi cele ale unui DOCG - pot obliga producătorii să învechească un vin. Vezi cazul lui Brunello sau al lui Barolo. Însă oamenii sunt isteți și găsesc mereu căi de a eluda reglementările, cum e trendul italian de a produce în afara DOC-urilor.

George Mitea spunea...

he he. eu scriu de vinuri mai vechi ca asa le gasesc in supermarket:) Babeasca de 4 ani, feteasca alba de 3, etc...Sigur, daca as fi miliardar excentric sau macar posesor de pivnita bogat, aceste aspecte nu m-ar preocupa. But, then again, daca as fi miliardar excentric nu mi-as pierde timpul si banii incercand sa spun/schimb cate ceva despre/la vinuri romanesti...

Blog Widget by LinkWithin