Italience îmbujorate de prin Toscana

Tema de ieri a fost Sangiovese, cel mai cultivat strugure din Italia, cunoscut în special pentru celebrele sale încarnări - Chianti şi Brunello di Montalcino. Cam asta am degustat şi noi, câteva Chianti-uri, un Rosso di Montalcino şi un Brunello.

Ca părere generală, vinurile au fost bune, deşi n-am scăpat nici acum de infama excepţie care vine ea să strice cheful omului ca să-şi confirme regula. Care regulă? Cea cu defectele sticlelor de vin, chiar şi la producătorii care se respectă. Of.

Iată şi vinurile în ordinea preferinţelor mele:

1. Frescobaldi Pater Sangiovese 2007, IGT Toscana, 13% alc, prod. Frescobaldi. Nas destul de complex cu fruct (vişine), note de piele, cafea şi nuanţe florale, gust liniştit şi echilibrat şi un final mediu spre lung fructuos cu note de lemn şi de cireşe amare. Un vin bun şi la masă şi pentru degustat separat, care a costat 39 de lei.

2. Valiano Chianti Classico Riserva 2001, 13% alc, prod. Castelnuovo Berardenga. Un vin pe care l-am cumpărat acum vreo 3 ani la o lichidare de stoc a răposatului magazin de vinuri din Bucharest Plazza Mall cu vreo 50 de lei (preţul de vânzare fusese pe la 75-80 de lei). Un vin aflat la apogeu (dacă nu cumva a început deja traseul descendent), iar asta se simte din plin în miros şi pe limbă. Nas complex şi plăcut de fructe negre, smochine coapte şi stafide, o gură plină, cu tanini încă fermi dar frumos integraţi şi şlefuiţi de cei 9 ani care au trecut peste vin, final destul de lung, complex. Vinul a fost aerat circa 2 ore înainte de degustare.

3. Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007, 13% alc, prod. Rocca delle Macie. Sangiovese cu puţin merlot. Nasul puternic şi plăcut de fructe de pădure roşii şi cireşe aduce tare mult a drojdiile de brunello cu care ne-a obişnuit deja maestrul Liviu Grigorică în vinurile de la Oprişor şi Rotenberg, gust prietenos, lejer, de cireşe şi vişine coapte, tanini fini, final destul de lung cu vişine şi puţin lemn. Un vin bun de gastronomie, poate puţin cam tânăr şi neaşezat, care a costat 43 de lei.

4. Castello Tricerchi Rosso di Montalcino 2006, 13% alc, prod. Agricoltori del Geografico. Nas destul de plăcut de fructe cu note de prune afumate şi rooibos (spune Radu), gust mai aspru, nu foarte aromat sau interesant, puţin cam astringent, auster, încheiat de un final mediu, neimpresionant cu ceva note de baric. Categoric nu-şi merită cei 64 de lei.

5. Banfi Chianti Classico Riserva 2005, 13% alc, prod. Castello Banfi. Un vin de la care aşteptam mai multe, dar care s-a dovedit cu defect. Nas sulfuros, neplăcut, care s-a aerisit într-o oarecare măsură, dar n-a făcut vinul băubil. Păcat de cei 75 de lei plătiţi pe el, o ruşine pentru un producător de talia lui Banfi.

Am lăsat la urmă fără a-l clasa pe vreunul din locuri pe Brunello di Montalcino 2004 de la Banfi, un vin care a primit 93 de puncte de la celebra revistă Wine Spectator. După părerea mea, nici cele 2-3 ore de aerare nu au fost suficiente pentru deschiderea acestui vin, prea tânăr încă şi prea puţin evoluat. Taninii cam aspri, nasul destul de închis şi o gură prea puţin impresionantă, în ciuda complexităţii care se simţea pe fundal mă fac să cred că vinul a fost deschis cu minim 1 an prea devreme. O aerare mai lungă ar fi schimbat, poate, lucrurile în bine.