Incredibil, dar iată că interminabilele dispute între cei care preferă vinurile Lumii Vechi a celor de Lumea Nouă, poreclite și "bombe de fruct", s-a concretizat într-un acronim: AFWE, adică Anti-Flavour Wine Elite! Hilar dar adevărat.
Cine a fost catalizatorul sau autorul acestei geneze? Nimeni altul decât tăticul scalei de 100 de puncte, influentul Robert Parker, un iubitor al bombelor de fruct, favorizate de sistemul de evaluare creat de el. Cum așa? Parker s-a apucat de ceva timp să "ciripească" pe Tweeter, unde a scris că: "mulți comercianți importanți de vinuri oferă reduceri importante pentru unele vinuri Shiraz australiene, care erau cândva foarte scumpe... aflate în dizgrație pentru elitele anti-aromă din lumea vinului." (traducere aproximativă).
Deci iată că Parker a împărțit tranșant lumea iubitorilor de vin în două tabere: cei care sunt cu el, și ceilalți, care preferă un stil de vin mai reținut, mai complex și cu o oarecare subtilitate în locul vinurilor supra-baricate, cu arome simple și intense de fruct. Unii iubitori de vin din a doua categorie au început să se semneze la mișto cu acronimul "AFWE." Super tare!
4 comments:
:)) Deja imi pare ca Parker intra putin in panica. Asa cum am atentionat si eu intr-un post pe blog, influenta acestuia incepe usor-usor sa decada si este contestat din ce in ce mai tare chiar la el acasa. Nu de putine ori a fost acuzat ca se comporta ca un dictator, mai ales pe site-ul sau, unde sterge dupa bunul plac posturi care indraznesc sa-l contrazica...
Orice mit isi pierde din aura dupa o vreme. Aceasta "impartire" in 2 tabere a fost evidenta dupa celebrul episod in care a fost implicat Chateau Pavie 2003. Atunci, Parker i-a acordat 98 puncte, iar Jancis Robinson i-a acordat 13 puncte, notandu-l ca fiind "ridicol de extractiv si ultra-baricat"...A se nota ca Parker a acordat nota stiind prea bine ce degusta, iar Jancis a degustat vinul in orb.
Chiar nu inteleg ce-l deranjeaza atat pe Parker; cred ca omul asta a inceput sa aiba accese de megalomanie, ceva in in genul li James Cameron :))
Ha, articolul ăsta e ca o mănușă pentru tine, Cip! Eram convins c-o să-ți aprindă fitilul!
Se prea poate ca omul să se considere cu fir direct la Allah, cine știe, esențial este să răspândim cuvântul și să explicăm oamenilor că punctajele Parker nu sunt perfecte, că reflectă un stil, o preferință personală și nu neapărat calitatea absolută. Uite, ciudat este că sunt oameni pricepuți în vinuri, care nu preferă stilul Parker, dar care caută imediat un vin necunoscut în catalogul Parker ca să vadă dacă face paralele sau nu :-))
:)) Ehee, nu-s chiar asa greu de citit :)
Ai perfecta dreptate, Mihnea. Parerile criticilor sunt destul de subiective, mai ales cu impartirea asta in cele 2 categorii de care aminteai. Cititorii nostri trebuie doar sa fie circumspecti si sa nu ia aceste note drept litera de lege. Eu incurajez ca acestia sa citeasca mai degraba descrierea adiacenta notei de degustare, decat nota in sine. Din pacate, sunt foarte multi care ochesc doar nota si nu citesc mai departe descrierea vinului respectiv, care mi se pare mult mai expresiva si revelatoare. Normal, si acolo depinde de gusturi dar macar iti faci o idee mai clara despre "directia" in care se indreapta vinul...
Recunosc, si eu ma documentez inainte de a achizitiona un vin mai deosebit, caut inclusiv notele lui Parker daca este cazul. Chiar daca nu agreez genul de vinuri preferate de el, nu i-am contestat niciodata calitatile de degustator. Nu sunt chiar atat de absurd, totusi. In orice caz, influenta lui este destul de mica pt mine, cel putin.
In acest moment, principala mea sursa de inspiratie este cellartracker, unde macar pot citi impresiile unor oameni "obisnuiti", fara pretentia de a fi critici "autorizati"...si acolo gusturile sunt impartite, dar macar paleta este mult mai larga si iti poti face o idee mai clara asupra unui vin. In plus, am invatat ceva important: indiferent de nota acordata de cineva la un moment dat, nu poti sti niciodata cum evolueaza in timp un vin anume. Sunt nenumarate exemple de vinuri din ani mediocri, vinuri busite efectiv de Parker si care peste ani s-au dovedit a fi niste surprize foarte placute. Inca un motiv sa ne bazam mai putin pe notele acordate la un anumit moment, si sa ne incredem mai mult in propriile gusturi si capacitati...
Foarte adevărat. Și eu scrisesem ceva asemănător despre notele care reprezintă o evaluare acorată în spațiu și timp:
http://desprevin.blogspot.com/2009/09/note-de-degustare-sa-ne-mai-obosim-sa.html
Trimiteți un comentariu