Am mai pomenit despre onorabilul ancestor al acestui producător în alte articole, cine este interesat poate vizita site-ul Serego Alighieri. Aici mă voi mărgini să descriu licoarea din sticlă.În primul rând sunt extatic pentru că am prins o sticlă bine păstrată, necoaptă de căldură sau bătută în creştet de soare. Celelalte două cumpărate de la magazinul Recaş de pe Dimitrie Cantemir colţ cu Lânăriei (lângă liceul Şincai) au suferit, sărmanele, de aceste beteşuguri, şi eu odată cu ele.
Vinul pare să fie dacă nu la apogeu, aproape acolo, perioadele recomandate pe net de unii fiind 2007-2010 sau de alţii 2008-2011. În ambele situaţii suntem cam pe acolo, deci ediţia 2006 este o alegere nimerită pentru destupare acum.
Vinul este plăcut aromat, iniţial emanând cireşe roşii, vişine şi note de piele, urmând să evolueze către tonuri ceva mai grave de coacăze negre şi parcă prune (alţii amintesc şi de afine şi mirodenii exotice pe net). În gură vinul are o concentraţie plăcută, fruct şi prospeţime, tanini destul de fini, dar nu feminini, iar finalul este mediu spre lung, cu fruct şi note de piele, cald dar proaspăt. Destul de elegant ca gust, plăcut, dar nu debordează de complexitate.
Nu l-am băut la masă, dar am mai ronţăit câte ceva alături de vin, şi pot spune că merge bine cu brânzeturi cum este Brie sau schwaitzer/emmentaler, nu cele maturate, sau cu salamuri nu foarte picante sau sărate. Costă pe la 44 de lei şi este importat de Cramele Recaş.
Un sfat pe final: beţi-l în ziua în care deschideţi sticla, pentru că nu rezistă prea bine la frigider nici chiar cu sticla vidată.
2 comments:
si pe asta de unde l-ai cumparat?
L-am luat direct de la Cramele Recas. Eu sunt cam maniac cu depozitarea corecta a vinului, asa ca, dupa nenumarate tepe, am decis ca vinurile peste un prag valoric sa le iau direct de la producatori/importatori, sau deloc, daca nu exista disponibilitate.
Trimiteți un comentariu