Degustare de excepție Cellartales

Sâmbătă am participat la prima mea degustare organizată de Cellartales, cea de-a cincea din ciclul degustărilor în spatele cărora se află Raluca și Oliver Bauer de la Stirbey, deși nu în calitate oficială, ci încercând să adune laolaltă un cerc de entuziaști într-ale vinului. Și acum când mă gândesc la ce mi-a fost dat să degust mă cuprinde o senzație aproape religioasă, un extaz, o reverie.

Lăsând la o parte cele 3 șampanii create de mici producători de renume din Franța, care mie nu mi-au spus mare lucru, nefiind defel o persoană care apreciază astfel de băuturi, și trecând și peste cele 3 rieslinguri de Rin produse în Austria și care mi-au dat o imagine a abordării austriece a acestui superb soi, am să trec "straight to number one", adică la vinurile roșii, care bănuiesc că i-au scos din case

sau din alte cârciumi sau târguri și expoziții pe cei ce mi-au fost alături în această grea încercare (GoodWine 2011 era în toi).

Vinul care mi-a provocat starea de șoc amintită mai sus a fost un vin de aceeași vârstă cu mine, adică recolta 1970. E pentru prima oară când încerc un vin din acest an, așa că nu pot să fiu decât încântat de impresia lăsată de acest Chateau La Tour Figeac 1970 Grand Cru Clasee, St. Emilion, ediție magnum!

Nasul este incredibil pentru un vin de 40 de ani, arătând încă fruct și nu oricum, ci cu o intensitate de necrezut! Puteai mirosi vinul de la 30 de cm de pahar! Evident că asta n-avea cum să țină prea mult, însă a arătat evoluția superbă a acestei sticle magnum. Notele de frunze de toamnă într-o pădure (expresia îi aparține lui Ciprian), ceva stafide în fundal, aluzii de afine și fructe confiate, încadrate de notele de pietriș. Evoluție superbă către mirosuri de tutun, apoi de piele. În gură vinul este extrem de fin, catifelat, cu tanini complet integrați (abia dacă se simt la început pe partea interioară a buzei de sus). Notele de liquorice și de coacăze negre și finalul destul de lung, elegant, cu uluitor de mult fruct completează un vin de excepție, cu o evoluție superbă la sticlă. În timp fructul se mai estompează, iar taninii se simt ceva mai bine, deși sunt încă foarte reținuți. Un vin trecut deja de vârf, dar capabil încă de nesfârșite impresii schimbate la degustarea sa. Epifanie curată!

Costul estimativ al unei astfel de sticle ar fi pe la 200-250 EUR.

A doua atracție a serii, Chateau Smith-Haut-Lafitte 1985 Grand Cru Classe, a fost, din păcate, oxidat, așa că am înghițit în sec și am purces mai departe.

Chateau Fonplegade 1985 Grand Cru Classe și-a arătat din plin cei 15 ani lipsă față de La Tour Figeac făcând bravadă de fructe în miros și în gust. Nasul este plăcut cu note de stafide, smochine și fructe confiate. În gură vinul este echilibrat, cu fruct, tanini fini, aciditate mai bună decât Figeac, finalul este lung cu note de aluviuni, fruct și aluzii de lemn.

Comparativ au fost alăturate alte două vinuri din aceeași regiune, dar create în noul stil (sau modă, cum preferați). Ambele se învârt peste pragul de 40 EUR.

Chateau d'Angludet 1996 Cru bourgeois exceptionelle, 12,5% alc., Margaux, a venit cu un nas destul de asemănător cu Figeac, ceva mai concentrat însă. Note de piele, pământii, ceva mai puțin fruct. Gust echilibrat, cu tanini fini, aciditate bună. Aluzii afumate. Final mediu-lung, elegant, cu note de piele și afumat. Un vin echilibrat și elegant, care mi-a plăcut foarte mult.

Chateau l'Arrosee 1996 Grand Cru Classe, 12,5% alc., St. Emilion, a adus cu el un nas mediu cu note de piele, pământ, mai intens decât d'Angludet, ceva mai concentrat, dar o idee mai simpluț. În gust domină taninii, nu foarte bine integrați încă. Finalul este lung, cu fruct, plăcut. Mai puțin echi;librat decât d'Angludet.

În concluzie vinuri de excepție, o paralelă interesantă între vinurile de Bordeaux de demult și cele din prezent, la modă, ineditele (pentru mine) rieslinguri austriece, șampaniile ("da shit", vorba lui Răzvan Jurca!) adevărate și noi iubitori de vin într-o organizare foarte bună a Ralucăi și a lui Oliver Bauer, pentru care le mulțumesc!

O seară agreabilă, în care am cunoscut, în fine, autorii blogurilor demult cunoscute: Ciprian, Cosmin, Sorin, Nicușor. Să ne revedem cu bine!