sâmbătă, 1 august 2009

Drăgaică Roșie 2007

Lăsând la o parte metaforele, legendele și poveștile de marketing țesute cu măiestrie de producător, haideți să vedem ce se află în miezul acestei sticle frumos etichetate.

Am cumpărat o sticlă chiar de la producător, pentru a elimina suspiciunile legate de proasta păstrare a vinului prin te miri ce depozit prăpădit folosit pe post de cuptorul lui bunica, în care se coace sârguincios magiunul de prune scoțând bulă după bulă cam ca vulcanii noroioși - ha! era cât pe ce să iasă o rimă!

Am hotărât să aerisesc vinul cam 45 de minute, pentru că deși nu este un vin de colecție, menit învechirii, el este totuși destul de tânăr. Nu pot spune că aerarea i-a făcut rău, dar nici dacă a fost necesară nu pot să spun. Poate la următoarea sticlă.

Vinul este un cupaj de 4 soiuri nobile străine, așa cum reiese de pe contraetichetă: Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz și Pinot Noir, vinificate de Veronica Gheorghiu de la Cramele Oprișor și cupajate de Liviu Grigorică, care pare să apară din ce în ce mai des în ultima vreme pe piața vinurilor ce vor să se scuture de anonimat. Să fie oare un tandem de succes - Liviu Grigorică la cuptorul alchimistului și George Moisescu la ghergheful de țesut povești? Așa pare.

În fine, vinul. Te întâmpină cu un nas elegant de vișine, cireșe și note vanilate ce se regăsesc în gustul puternic fructuos cu tanini rotunzi și în finalul destul de lung cu note condimentate, puțin amărui. Un vin rotund, ușor de băut, cu o culoare superbă roșu-rubinie, care dă bine în pahar.

Sincer mă așteptam la mai mult din partea unui cupaj cu atâtea soiuri de calibru greu, poziționat, fără prea mare acoperire, mult peste gama de soiuri pure a aceluiași producător, La Cetate. Scopul declarat al vinului este să meargă bine la masă, iar acest deziderat este, poate, bine servit de cupajare și de aciditatea ridicată a vinului, ce se potrivește foarte bine cu mâncarea. La fel și ușoarea amăreală din final, care nu va fi băgată de seamă la masă.

Un vin de gastronomie? Cu siguranță. Un vin de degustat în tihnă sau de învechit? Nu tocmai.
Blog Widget by LinkWithin