marți, 18 august 2009

În vizită la Stirbey, Drăgășani

Mi-e un pic jenă să recunosc că asta a fost prima mea vizită într-o cramă la mai bine de doi ani de când am fost mușcat de nebunia vinului. Și cu toate astea recunosc deschis că mi-a plăcut la nebunie! Am avut noroc de-o cramă de excepție și de gazde pe măsură.

Nu sunt pasionat de istorie, așa că nu pot face paralele temporale sau comentarii savante între ceea ce am văzut în jur ca Drăgășanii și Oltenia de azi și ceea ce a fost cândva aici. Un alt producător de vin și-a axat campania de marketing și chiar ideea de rebranding pe conceptul de Oltenia profundă, Oltenia mistică. O fi. Tot ce am văzut eu în jur a fost sărăcie, praf și gâște amplasate în țarcuri în afara gardului gospodăriei, pe spațiul public.

Poate și din acest motiv ceea ce am găsit la Stirbey a fost aproape o minune. Ceva ce m-a dus cu gândul la Baudelaire și la diamantele pe care le găsești scurmând în mult noroi (vorba lui George de la Lucruri Bune). Tot respectul pentru cineva care a putut înjgheba o afacere de succes într-o astfel de zonă și cu oameni care nu au neapărat hărnicia prea sus în sistemul de valori.

Crama este refăcută integral ca o copie fidelă a vechii crame și scrutează semeț dealurile cu șirurile ordonate de vie, Oltul și satele de la poalele dealului. În jurul ei o atmosferă de pace, romantică chiar, unde poți petrece ceasuri întregi ascultând strugurii cum se coc.

Gazdele noastre - Raluca și Oliver Bauer - ne-au făcut un tur prin vie, apoi prin cramă, și ne-au surprins, printre altele, cu o degustare pe verticală de Sauvignon Blanc din 2004 până în 2008.

Dacă-l asculți pe Oliver, vinificatorul de la Stirbey, vorbind despre vie și vin, nu poți
să treci cu vederea entuziasmul și pasiunea cu care explică ceea ce face și lucrurile în care crede cu tărie. Un om deschis, fără agende ascunse, cu păreri tranșante despre foarte multe lucruri. Un om care crede în sănătatea şi calitatea viei mai mult decât în câștigurile efemere, care crede în grija față de mediul înconjurător, în minima intervenție asupra viei. Un om care este convins că vinul trebuie produs acolo unde climatul natural este prielnic, și nu în locuri unde trebuie să intervii decisiv și mai ales să risipești rezervele prețioase de apă pe irigații.

Vinul trebuie să reflecte locul din care provine şi anul de recoltă, este de părere Oliver Bauer. În caz contrar obţii acelaşi vin manipulat, care are cam acelaşi gust. Dacă vrem un produs natural, trebuie să acceptăm diferenţele dintre vinurile produse în ani diferiţi. Este posibil să păstrezi o direcţie generală, dar cu nuanţe foarte diferite an de an, mai spune Oliver, iar noi am fost martorii acestei filozofii în timpul verticalei de Sauvignon Blanc menţionate.

Ce mă bucură în mod deosebit la cei de la Stirbey este curajul de a miza foarte mult pe soiurile autohtone, cele care ne pot deosebi - cultivate şi vinificate corect - de ceilalţi producători din lume şi ne pot evidenţia pe harta mondială a vinului. Vorbesc de soiuri cum sunt Crâmpoşia, Novacul, Negrul de Drăgăşani, Tămâioasa Românească. Oliver ne-a spus că atunci când s-au hotărât să cultive la Stirbey soiuri româneşti şi să facă vinuri pure, necupajate, ca să arătăm lumii ce bogăţii are România, mulţi au râs.

Ca şi mine, Oliver este de părere că nu poţi crea un renume de ţară printr-o copie, imitând reţetele unor cupaje ce au fost consacrate altundeva în lume. Producătorii de vin din România ar trebui să aibă o direcție comună, o abordare concertată, chiar dacă fiecare va alege un drum puțin diferit, direcția trebuie să fie comună. Iar asta lipseşte în acest moment. Cine o va iniţia, cine o va încuraja - acestea sunt alte discuţii.

În loc de concluzie, pentru mine Stirbey înseamnă: un loc deosebit, vin produs artizanal, calitate, soiuri româneşti, distincţie, modestie, gazde primitoare. Voi reveni cu mare plăcere la Drăgăşani!

4 comments:

ciprian spunea...

Mihnea, v-ati dus la Stirbey pe nepusa masa sau pe baza de rezervare in prealabil?

Din cate stiam, sunt si posibilitati de cazare la proprietate, nu?

Mersi anticipat pt un raspuns

Mihnea Mironescu spunea...

Sigur că am vorbit cu ei înainte, ca să ştim că ne ducem şi-i găsim pe amândoi pe metereze :-) Noi ne întâlnisem cu Rodica şi Oliver cu câteva săptămâni înainte la degustarea de la Casa Presei Libere organizată de cei de la Vinul.ro/evinoteca.ro, şi ne invitaseră pe la Drăgăşani. Şi după interminabile tentative eşuate de a găsi un weekend liber pentru toţi în care să mergem (noi, cei din grup), ne-am luat o zi liberă în timpul săptămânii şi am comis-o!

Dacă vrei datele de contact, ţi le trimit cu mare plăcere pe e-mail.

ciprian spunea...

Ti-as fi pe veci recunoscator :)

cipran.haret@gmail.com

Cat priveste Clos des Colombes, poate ne adunam cu totii sa mergem in corpore pe acolo. Dar, vorba ta, cand trece isteria asta cu litoralul...

Mersi mult pt lamuriri

Mihnea Mironescu spunea...

Noi am fi vrut să mergem la Urlați data viitoare, însă 3 din cei 5 câți suntem pleacă în vacanță, și apoi vine culesul și n-o să mai aibă nimeni timp de noi. Vroiam să stăm la Conacul Dintre Vii și să vizităm Rotenberg și Davino, poate și alți producători din zonă. Dacă ne hotărâm, îți spun și ție, poate ne vedem.

Blog Widget by LinkWithin