Depresie majoră: vinuri fine franţuzeşti

Şi eu ca tot ortacul ajuns să miroasă câteva vinişoare mai de soi, am zis că să nu mor prost şi să mai citesc şi eu una-alta despre vinuri. Şi pentru că tot am fost în Italia toamna trecută în vacanţă, a fost la mintea cocoşului c-am să încep cu vinurile italiene, care ne-au delectat gâtlejurile carbonizate fio 2 săptămâni.

Zis şi făcut: căutat carte, găsit carte, cumpărat carte, (zâmbet tâmp lăţit pe meclă), pus pe citit, şoc informaţional, nănic. Apucat carte, îndârjire, chestii marfă, strugurei, bobiţe. (Zâmbet tâmp, mulţumit de sine). Mă rog - înţelegeţi voi.

Apoi am zis: băi tată, lasă macaroanele astea cu poşircile lor şi află de găină de la Oul însuşi. Adică de la vinurile franţuzeşti. Zis şi făcut: căutat carte, shit! nu mai e pe net, stai că am văzut-o eu undeva, cumparat carte, (zâmbet tâmp).... ştiţi voi mai departe.

Ei, super carte, super vinuri, citesc eu acolo de-mi creşte respectul de sine vârtos ca un Bordeaux tânăr de pe malu stâng, când mă pune dracu să caut pe net chateau-urile alea de sună aşa poetic. Damn! Mi-a căzut faţa de cu greu am şpăcluit-o de pe gresie. Damn! Astea nu-s vinuri, frate, astea-s doctorii, că altfel cum naiba ar da careva atâta bănet pe-o sticlă de vin de-o spargi liniştit la o masă? Of course că nu te poţi atinge de nici un chateau mai k-lumea, toate sunt sute de euroi. Sticla. De 0,75. Or vindeca poate cancerul şi nu ştiam noi, fraierii.

Şi m-a apucat o depresie de era să arunc cartea aia să n-o mai văd la cotor. Până la urmă am zis c-o fi ca la şcoală, înveţi din toate câte un pic, bagi la cultură generală. Vosne-Romanee: 900 EUR. Mda, şi ce? Petrus: 300-3000 EUR. Latour, Lafite, Cheval Blanc, Angelus, Ausone... să mai spun? N-are sens, c-o să cădeţi şi voi în depresie. Da-i de-asta fină, franţuzească.