luni, 17 august 2009

O verticală de excepţie: Prince Stirbey Sauvignon Blanc

Vizita la Drăgăşani, la Agricola Stirbey, despre care voi scrie un alt post, s-a lăsat cu o surpriză de mari proporţii. Raluca şi Oliver Bauer ne-au pregătit o degustare pe verticală a întregii lor game de Sauvignon Blanc, inclusiv cele două ediţii Vitis Vetus!

Deşi nu eram setat pe modul "degustare organizată cu notiţe", am mâzgălit câteva idei. Dar să vedem ce bunătăţi au poposit pentru scurt timp în paharele noastre:
  • Sauvignon Blanc 2004
  • Sauvignon Blanc 2005
  • Sauvignon Blanc 2006
  • Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2006
  • Sauvignon Blanc 2007
  • Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2008
  • Sauvignon Blanc 2008
Vitis Vetus este produs în anii favorabili din viţe bătrâne de 50 de ani. Vinul este ceva mai alcoolic, dar cu un caracter aparte, bine conturat, ce reflectă locul de cultivare. De asemenea, se pretează mult mai bine învechirii, ceea ce s-a văzut clar în timpul degustării.

SB 2004 a fost foarte interesant, un vin deja de 5 ani vechime, cu note de trofee în nas şi retronazal. Deşi notele proaspete din SB se estompaseră întrucâtva, vinul nu-şi pierduse deloc prospeţimea, ci câştigase de pe urma învechirii. Cine spune ca din carte că SB este un soi ce nu trebuie învechit, să dea o raită pe la Drăgăşani.

SB 2005 a fost ceva mai şters decât "venerabilul" predecesor, cu note de ardei gras şi final mediu. 2005 a fost un an dificil la Drăgăşani, şi asta se vede în mai toate vinurile produse atunci.

SB Vitis Vetus 2006 are un caracter extrem de distinct, tranşant, care rămâne în pahar şi după aerisire. Este un vin cu o personalitate ce polarizează audienţa: ori îl iubeşti, ori îl urăşti, dar nu poţi rămâne indiferent! După părerea mea este visul oricărui vinificator: un vin care să urle în gura mare pe limba locului din care provine.

SB 2007 evoluează extraordinar în pahar, iniţial e foarte blând, aproape floral, pentru ca după câteva minute, încălzindu-se, să se deschidă spre accente de citrice şi nu numai.

SB Vitis Vetus 2008 este total distinct faţă de celelalte, însă mai apropiat de latura fructuoasă, fără note verzi (chiar şi la 9 grade C se simte foarte bine fructul). Se apropie la nas de 2007, însă are o intensitate mult mai mare.

Lăsând la o parte notele de degustare - care oricum reflectă mai mult starea degustătorului, acuitatea şi cunoştinţele acestuia, şi care sunt oricum valide o perioadă scurtă de vreme, căci vinul nu aşteaptă pe loc, ci evoluează (sau involuează!) - ceea ce m-a surprins extrem de plăcut a fost diferenţa dintre cele 7 vinuri. Deşi proveneau toate din acelaşi soi, şi oarecum din acelaşi areal, diferenţele dintre ele reflectă foarte bine atât particularităţile anului de recoltă, ale fiecărei parcele în parte, vârsta fiecărei vii şi, de ce nu, evoluţia la sticlă a vinurilor mai vechi.

Am fost martorii unui vin artizanal, creat cu dragoste şi pasiune - şi vorbit asemenea de chiar creatorul lui - diferit de vinurile industriale, la fel an de an, fără putinţa de a-şi reflecta arealul. Dacă-ţi doreşti ca vinul tău să fie acelaşi în fiecare an, cumpără din altă parte. Dacă însă vrei un vin care să rezoneze aşa cum au făcut-o soarele şi vântul şi ploaia şi cei care s-au perindat pe lângă vie şi-au îngrijit-o aşa cum merită, atunci opreşte-te şi pe la Stirbey. Că merită.

3 comments:

alibus spunea...

Si acum imi sterg lacrimile pentru ca nu v-am putut insoti :(.

Ciprian spunea...

Superb! Felicitari pt aceasta minunata oportunitate de care ati profitat. Stirbey este una dintre proprietatile pe care le am in vizor pt o vizita cat de curand. Dar, mai intai, as trage o fuga pe la Olimp, la Clos des Colombes

Mihnea Mironescu spunea...

Și noi vrem să mergem pe la Olimp, însă așteptăm să treacă isteria litoralului. Din câte am auzit, Clos des Colombes este ceva mai comercial, vii și mănânci la restaurant mai șmecher, cumperi vin etc. Dar tot trebuie văzut!

Blog Widget by LinkWithin