What good is knowledge in enjoying wine?Pentru cei care sunt familiari cu tehnica degustării unui vin (abilitatea de a învârti vinul în pahar, de a-l mirosi şi de a-i savura aromele, apoi de a se concentra susţinut şi intens pe măsură ce vinul pătrunde pe buze, trece pe limbă şi este plimbat prin gură) se pune întrebarea: cunoaşterea despre vin poate mări plăcerea de a degusta vinul, poate spori plăcerea senzorială, sau este doar o plăcere cognitivă, intelectuală, care se adaugă plăcerii hedonistice?
De plidă dacă ar fi să gust din nou un vin pe care l-am băut înainte să fi citit despre vinuri sau să fi învăţat despre analiza senzorială, ar putea cunoştinţele acumulate între timp să amplifice plăcerea senzorială (intensitatea plăcerii senzoriale)?
Pentru că e interesant de observat că înainte să fi pus mâna pe vreo carte despre vinuri sau de a fi simţit nevoia să înveţi despre tehnica degustării şi a analizei senzoriale a fost un eveniment, ceva care a produs un declic - o epifanie! - ceva într-un vin deosebit, special care ţi-a lăsat o impresie extraordinară, memorabilă. Această experienţă, acest vin, este ceea ce te-a făcut să-ţi doreşti să ştii mai mult. Şi asta s-a petrecut în urma unei experienţe pur senzoriale.
Întrebarea este importantă mai ales pentru începătorii într-ale vinului, care de multe ori se întreabă dacă merită să cheltuiască sume semnificative de bani pentru un anumit vin de bună calitate în ideea că nu au suficiente cunoştinţe pentru a-l savura (nu spun pentru a-l aprecia, ceea ce implică experienţă şi cunoştinţe). Eu unul m-am întrebat de multe ori dacă aş fi în stare să apreciez un vin cu adevărat mare - un Petrus sau un Cheval Blanc - asta în ideea că aş putea cumva ajunge în ipostaza de a-l degusta! Şi sincer să fiu am fost mereu puţin înspăimântat de idee. Mai ales în cazul în care degustarea ar fi avut loc într-un grup de cunoscători: aş fi fost eu, oare, capabil să detectez ceea ce ceilalţi ar fi sesizat în vin?
Autorul eseului se întreabă dacă diferenţa între plăcerea experimentată de un connoisseur şi un entuziast într-ale vinului este pur cognitivă sau în parte şi senzorială.
El susţine că nu este necesară nicio abilitate specială pentru a aprecia un vin mare, fiind suficentă o sensibilitate normală la arome şi flavori şi abilitatea de a răsuci vinul în pahar, de a-i mirosi aromele şi de a te concentra susţinut pe măsură ce vinul pătrunde pe buze şi este plimbat prin gură. Toate acestea sunt suficiente - adaugă autorul - pentru ca un mare Bordeaux, Burgundy sau Barbaresco să copleşească un degustător neexperimentat.
Chiar dacă un novice nu este capabil să se bucure de plăcerile cognitive ce însoţesc degustarea unui vin mare, nu se poate spune că nu sunt echipaţi întru totul pentru a experimenta plăcerile senzoriale inerente degustării sale cu atenţie. Căci la vinuri plăcerea mirosului şi a gustului sunt primele, urmate apoi de identificarea aromelor, care produc plăceri cognitive legate de sursa plăcerilor senzoriale.
Autorul recunoaşte că este nevoie de experienţă pentru a realiza ce anume este distinctiv la un anumit vin, iar asta presupune comparaţii cu alte vinuri, şi deci presupune întâlnirea cu alte vinuri similare şi memorarea lor. Însă nu este nevoie de o experienţă vastă pentru a sesiza lipsa de armonie dintre fruct şi tanini sau dintre dulceaţă şi aciditate.
El admite că este o diferenţă între aprecierea unui vin şi simpla lui degustare. Aprecierea este apanajul unui conaisseur, iar asta presupune nu numai cunoştinţe. Aprecierea are un aspect cognitiv şi unul estetic, şi ele corespund diferenţei dintre a fi un expert şi a fi un conaisseur.
0 comments:
Trimiteți un comentariu