luni, 14 septembrie 2009

Note de degustare: să ne mai obosim să le citim?

În acelaşi număr al revistei Journal of Wine Economics din 2007 în care a apărut şi articolul lui Quandt despre care am vorbit, a mai apărut unul despre calitatea informaţiei transmisă consumatorului neprofesionist prin notele de degustare. Scris de Roman Weil, articolul înfăţişază atât metoda de studiu, cât şi concluziile trase de autor şi care mi-au stârnit iniţial un sentiment de neîncredere, apoi unul de reflecţie şi în final unul de resemnare. Experimentul lui Weil a confirmat rezultatele asemănătoare ale altor doi cercetători, deci cred că e cazul să luăm informaţia ca atare. Studiul a fost făcut pe persoane educate, pasionate de vin, însă nu experţi.

Întrebarea pe care şi-o pune Weil este: pot descrierile unui vin să faciliteze decizia de cumpărare a unui consumator furnizându-i informaţii utile despre o experienţă senzorială complexă? Consumatorii de vin obişnuiţi (nu experţii) nu sunt în stare să potrivească vinurile cu descrierile lor (făcute de experţi) mai bine decât dacă le-ar potrivi aleator - este concluzia studiului făcut de Weil. Cu alte cuvinte, vocabularul utilizat de criticii de vin pentru a transmite analogii cu fructe, legume, minerale şi mirosuri nu are nicio valoare.

Revenind la realitate, descrierile unui vin pot fi întâlnite în mai multe locuri, ce pot fi grupate în două categorii:
  1. Descrierea de producător - fie pe contraeticheta sticlei, fie pe website-ul producătorului.
  2. Descrierea criticului - fie în presa de specialitate, fie pe diverse medii electronice (bloguri, website-uri de magazine specializate etc.).
Prima categorie de descriere este făcută cel mai probabil înainte de îmbutelierea vinului. Ea este în totalitate sub controlul producătorului, deci trebuie să "dea bine", să vândă vinul. Pe lângă asta, ea descrie un vin aflat chiar la început de drum, deci pentru vinurile destinate îmbătrânirii la sticlă, este destul de clar că descrierea nu are prea multă valoare, vinul evoluând în timp.

A doua categorie este cea care aparent are mai multă valoare, descrierile apar de obicei la momentul apariţiei vinului pe piaţă. Aceste descrieri sunt de multe ori mai echidistante decât primele, deşi sunt şi multe finanţate discret de producători, deci e bine să fim atenţi la sursele de informare.

Problema cea mai spinoasă este, aşa cum reiese şi din studiul citat mai sus, că vocabularul vinului este de foarte mică utilitate, în special pentru necunoscători. Dacă un "expert" se presupune că este familiar cu înţelesul unor cuvinte ca "elegant", "colţuros", "muşchiulos", "rotund", necunoscătorii citesc descrierea şi nu înţeleg mare lucru din ea. Cum îl ajută astfel de mesaje încurcate - uneori voit - să distingă între mai multe vinuri, sau să-l ajute să aleagă un vin pe gustul lui? Weil ne arată clar că deloc. Dacă mai adăugăm aici şi imprecizia aromatică datorată lipsei unui "vocabular" al mirosurilor, confuzia (a se citi inutilitatea) este deplină.

Ce-i de făcut în această tristă situaţie? Să ne ghidăm achiziţiile şi alegerile după punctajele gen Parker? Parcă acestea comunică şi mai puţină informaţie decât descrierile, vinului deşi par comod de utilizat şi uşor de înţeles pentru marea masă a consumatorilor. Cum sistemele de evaluare a vinului de 100 de puncte sunt extrem de controversate, ce ar mai rămâne? Pe mine personal mă ajută mai mult o evaluate cu 5 sau 10 puncte / pahare / buline / stele / dopuri decât complicatele sisteme de 100 de puncte (uşor de manipulat maliţios) plus o descriere sau două a vinului pe un website. Voi ce preferaţi?

5 comments:

George Mitea spunea...

Ai procese de constiinta cauzate de recomandarile pentru vinul.ro :) ? Apropos, ce ai recomandat?

Mihnea Mironescu spunea...

;-)
Am recomandat Novacul 2006 de la Stirbey si Enira Reserva 2006 de la Bessa Valley. Vinurile sunt descrise pe blog, deci nimic nou.

Chiar daca descrierea vinului nu este foarte utila altuia, o recomandare a unei persoane care se presupune ca a incercat destul de multe vinuri este - zic eu - destul de importanta. Nu ai decat sa incerci de cateva ori recomandarile cuiva, si daca gusturile tale difera, atunci orienteaza-te catre altcineva, care are gusturile mai apropiate de ale tale. Nu-i foarte complicat.

ciprian spunea...

Eu spun ca au si notele de degustare rolul lor, macar la nivel de informatie minima catre consumator. Eu, unul, nu caut in aceste note diversele arome, ci termeni ca "structura", "echilibru", "aciditate", "tanini", etc. Asta probabil pentru ca eu si colectionez vinuri si ma intereseaza un eventual potential de invechire al acestora.

Totusi, nu trebuie sa uitam ca aceste note exprima o viziune subiectiva asupra unui vin, conforma cu preferintele fiecarui degustator. De aceea, sunt perfect de acord cu ceea ce ai spus in comentariul tau de mai sus.

Mihnea Mironescu spunea...

Si cu toate astea, Ciprian, atributele de aroma predomina in notele de degustare, incercand sa indice un vin cu atat mai complex (si deci mai scump) cu cat mai multe arome pot fi identificate. Parerea mea e ca totul trebuie sa aiba un echilibru si o limita, daca vrei sa bei un tutti-frutti cumpara-ti un suc, nu un vin de 100 EUR.

Razvan spunea...

Da, exceptional material sa rezolve o grea dilema: cum sa explici, cum sa asociezi si cum sa convingi? Foarte bun punctul tau de vedere, la care rezonez: tipurile de punctaje au relevanta mai mare in randul publicului larg decat notele de degustare. Total de acord.

Blog Widget by LinkWithin