Pivniţă la bloc

Mda, ca mai tot iubitorul de vinuri bune m-am decis şi eu să-mi încropesc o colecţie proprie de butelci cu vin. Şi cum e blasfemie şi prostie să ţii vinurile la căldură prin apartament, trebuie să mai bagi o dată mâna (adânc!) în buzunar şi să-ţi mai iei şi o pivniţă electrică în care să le păstrezi.

Însă ce pivniţă să-ţi iei? După mai multe căutări pe net, m-am prins cum stă treaba: există două versiuni de frigidere pentru vin: vitrina de vin pe care o zăreşti în mai toate restaurantele cu oarece pretenţii şi în mai toate magazinele de specialitate, şi frigiderul de învechit vinul.

Prima variantă se pretează la păstrat vinul pe perioade scurte de timp - până la câteva luni - la temperatura optimă de servire a acestuia, fiind ideale pentru restaurante. Sunt destule modele pe piaţă în funcţie de buget, de la Electrolux sau Samsung.

Mai sunt însă cele din a doua categorie, cele făcute să păstreze vinul pe perioade mai lungi de ani de zile. Acestea respectă cerinţe mai stricte decât primele: nu permit razelor UV să intre pe uşă, au sisteme antivibraţie şi sisteme de asigurare a unei umidităţi crescute în interior. Printre acestea sunt cele de la EuroCave şi cele de la Liebherr. Mai multe puteţi citi aici şi aici.

Întorcându-ne la povestea mea cu pivniţa, am decis într-un final să cumpăr un model mai simplu, entry-level, de la EuroCave, care ămi dădea posibilitatea să îngrămădesc peste 100 de sticle. Buun. De unde însă să o cumpăr, pentru a nu avea mari probleme cu garanţia? Ei bine, găsesc imediat şi reprezentanţa locală a EuroCave pe plaiurile mioritice, nimeni alţii decât LuxCave. Dau un telefon, îmi răspunde cineva, discutăm puţin, îi explic ce-mi doresc, sigur că da, se poate, nu mai avem magazin de prezentare, însă vă pot spune preţul la telefon, mmmm, e cam scump, bine, vă fac şi o mică reducere dacă plătiţi x avans. Batem palma, mă întâlnesc cu omul să semnăm contractul a la resistance francaise în maşină în parcare, unde îmi strecoară conspirativ în mână şi factura de avans - mă rog - ce nu face omul ca să-şi primească jucăria.

După cele maxim x zile termen de livrare din contract îl sun pe om: da, ne scuzaţi, au întârziat, săptămâna viitoare vine sigur. Evident că nu s-a întâmplat aşa, ci au mai trecut câteva săptămâni: nu vă supăraţi, nu? chiar n-am ce să fac, francezii ăştia...!

OK, vine ziua Z şi se livrează marfa: n-aveţi dumneavoastră o maşină să veniţi să luaţi frigiderul mă întreabă complice omul. Nu, bineînţeles că nu. Bine, lăsaţi, fac eu rost cumva de o maşină şi vi-l aduc. Da' să-mi plătiţi şi restul de bani că nu vi-l pot livra altfel, se supără patronu'. Rezolvăm şi cu plătitul, vine omul cu marfa, hai s-o montăm. Surpriză! Lipsesc rafturile. Domne, aşa ceva n-am văzut până acum, zice omul perplex. Lăsaţi că-i sun acum să trimită rafturile.

Trece o săptămână, trec două, rafturile nimic. Sun, omul era pe plajă la soare: trebuie să-mi spuneţi seria frigiderului, că altfel nu pot trimite rafturile din Franţa, îmi spune omul. Bine, dar dacă eu nu sunam, chiar nu puteaţi să-mi spuneţi că vă lipseşte seria? întreb şi eu dojenitor ca omul de buna credinţă. În regulă, zic, într-o săptămână vin rafturile şi totul va fi uitat. S-au făcut 3 săptămâni şi rafturile tot nimic. Sun, fac scandal, e toiul verii şi mi se strică vinul primit cadou de ziua mea. Vine omul cu nişte rafturi mobile de la un frigider de showroom, care nu pot susţine acelaşi număr de sticle ca rafturile originale. Lăsaţi aşa, până vin ale dumneavoastră, îmi spune omul spăşit.

Asta s-a întâmplat acum 3 luni. Şi tot niciun semn de la LuxCave. Am renunţat...

Deci, dacă vă doriţi o pivniţă electrică de la EuroCave, mai bine luaţi-o de la un alt reprezentant, ca să nu trebuiască să treceţi prin aceleaşi păţanii ca mine. Multă baftă!