Asta a fost tema întâlnirii de azi de la Cafeneaua de Presă din incinta Casei Scânteii: degustare de Oltenia. N-a fost toată Oltenia, n-a fost nici măcar o parte a Olteniei, ci a fost vorba despre Cramele Oprișor, pe care unii le cunosc sub numele de Carl Reh. Investitorul german s-a decis în sfârșit să dea mână liberă celor care au mizat pe vinurile care reflectă specificul locului, renunțând la dominația gamelor internaționale: bye bye Val Duna și River Route, welcome Măiastru, Caloian, Rusalcă, Passarowitz și Smerenie.
Cu sprijinul celor de la Vinul.ro, organizatorii seriei de degustări de joi, și a celor de la Vinexpert - care ne-au oferit pahare demne de unele din vinurile degustate - evenimentul a strâns laolaltă un public numeros, curios să afle noile creații ale echipei de la Cramele Oprișor și despre cupajele lui Liviu Grigorică, vicepreședinte ADAR, care a și prezentat toate vinurile.
Degustarea a debutat cu un Sauvignon Blanc din gama Măiastru, care a arătat că se pot crea și vinde vinuri rezonabile calitativ la prețuri mai mult decât rezonabile, urmat de o Rusalcă Albă, un cupaj care pe mine m-a dezamăgit prin lipsa de intensitate și de nuanțe olfactive, ca să nu mai amintim gama de preț de circa 60 RON în care se poziționează. Au urmat tot din gama Măiastru, gama entry level, o Fetească Neagră și un Merlot, ambele plăcute, deși probele au depășit cu mult temperatura recomandată de degustare, ceea ce le-a redus aciditatea și a înnecat vinurile în vapori de alcool.
Drăgaica Roșie ne-a întâmpinat un pic mai rece decât ghinionistele colege de dinainte, exprimând o complexitate mult așteptată și deja familiara aromă de Oprișor, pe care o regăsesc în mai toate vinurile produse în 2007 și 2008 de către acest producător. Un vin de aprofundat cu siguranță.
După o pauză de reculegere a sosit, carafat de spectacol într-un frumos decantor Riedel, cupajul Smerenie. După care ne-a fost prezentat cupajul Passarowitz 1718, din aceeași gamă de lux. Vinuri de reflecție solitară, cu evoluție în pahar, complexe, interesante și cu... buchet de Oprișor. Mai fin, mai cizelat parcă de astă dată, dar fără dubiu aceeași aromă greu de confundat. Să fie terroir-ul?
Gama Caloian am încercat-o la fel de caldă ca și vinurile roșii din gama Măiastru, așa că n-am nimic de spus despre ea. Dacă n-aș fi avut ocazia să încerc o sticlă de Merlot Măiastru la temperatura corectă, nici nu mi-ar fi păsat de aceste două game ale celor de la Oprișor. Și le-aș fi făcut o mare și nemeritată nedreptate.
În concluzie un eveniment reușit, ce a reunit vinuri de calitate bună sau excelentă, prezentate chiar de creatorul celor mai interesante dintre ele.
0 comments:
Trimiteți un comentariu