Două grăsane și o italiancă

Duminică, ploaie, răcit. Treimea existenței mele de azi, acasă. Fără ieșiri, fără restaurant, ceva-ceva tot trebuie mâncat. Și dacă tot am luat un foie gras cu smochine, atunci nu mai încape vorbă și trebuie să fie "Foie gras de rață cu smochine și confit de ceapă".

Dar ce să meargă lângă un foie gras de rață? Da, da, un Sauternes. Ăsta să-l cumpărați voi, eu am păstrat o Grasă de Cotnari din 1995 produsă la Pietroasele, în ciuda protestelor lui Ciprian, care m-a sfătuit să nu atentez la virginitatea dânsei pentru a nu fi acuzat de oarece chestii cu minorii.

Din păcate pentru grasă și din fericire pentru noi, sticla a fost destupată și din fericire pentru toți (ce bucurie în masă, dom'le!) s-a dovedit în bună stare de îngurgitare. Răcit fiind (da, știu, să-mi fie rușine!), n-am să descriu vinul chiar acum; l-am vidat sârguincios și l-am pus cuminte la frigider. Tot ce pot spune este că vinul s-a dovedit perfect echilibrat, cu o corpolență demnă de al său nume, catifelat în gură, lung după înghițitură și cu o căutătură aurie superbă. A ținut cu brio piept grăsimii raței și dulceței confitului de ceapă, suferind doar o mică ofensă la capitolul intensitate de fruct.

Cum suntem români, prin urmare flămânzi din născare și cu pofte sănătoase de de toate, a fost nevoie și de un al doilea fel. Dacă tot am împerecheat o româncă și o franțuzoaică de-au ieșit scântei, am zis să chem la petrecere și-o italiancă, dacă nu focoasă, măcar mândră și fițoasă. Faceți cunoștință cu "Amestec de paste aglio olio și unt cu trufe albe".

Tot secretul acestui fel simplu stă în paste: dacă ai drum pe la Delicateria Traiteur, caută pastele cu ou făcute artizanal. N-ai să regreți o clipă. În rest, totul e clasic. Adaugă untul cu trufe albe în tigaie chiar la final, pentru a nu-i prăpădi aroma, și servește cu ceva pătrunjel proaspăt risipit deasupra.

Cu ce vin am servit acest simplu, dar delicat fel? Ha! Cu niciunul! Și-așa am fost un bădăran de cartier destupând o comoară de vin pe care abia l-am putut mirosi, ca să dau cep la două sticle doar ca să dea bine pe blog.... no way! Dar dac-ar fi fost să deschid o sticlă, ar fi fost ori un Pinot Noir (dar nu în stil New World), ori un Sauvignon Blanc mai reținut, sau - de ce nu - un Riesling german Kabinett.